Fascinații profesorale

Promiteam săptămîna trecută că voi continua să vă arăt răspunsurile elevilor la un interviu pe care l-am realizat cu ei. Dar pentru că acestea rămîn valabile și săptămîna viitoare, fac acum o paranteză și aduc în discuție o altă temă, caldă încă, pe care n-aș vrea să o las să se răcească.

În ideea oferirii unui suport de pregătire pentru elevi, ministerul, prin CNEE (Centrul Național pentru Examinare și Evaluare), a decis să publice un set de subiecte de antrenament, teste construite pe modelul celor de la examenele naționale. Consider inițiativa nimerită, oportună, ba chiar excelentă și dintr-un alt punct de vedere decît cel al menținerii elevilor în contact cu școala și al pregătirii lor pentru examene.

Cum știe oricine, apropierea examenului generează an de an în mintea elevilor și a profesorilor o sumedenie de întrebări legate de „ce se poate da”, „ce poate veni”. De la aceste întrebări se naște o întreagă varietate de răspunsuri în practica școlară mai întîi. Deși există o programă a examenului (fapt nu neapărat pozitiv, am mai explicat de ce, dar pînă una-alta ea există), deși există model de subiect publicat la început de an școlar, deși există subiectele date în anii precedenți, direcțiile în care se duc aceste întrebări și răspunsuri sînt atît de haotice uneori încît devin halucinante. Se ajunge adesea departe de programa examenului și de structura subiectelor.

Alimentarea acestor tensiuni este asigurată, apoi, și de auxiliarele didactice, de culegerile de teste pentru examene care propun, la rîndul lor, fel și fel de de cerințe, în dezacord și cu modelele oficiale, și cu programele. Cum spunea pe Facebook colega Monica Halaszi, elevii pun întrebarea: „Doamnă profesoară, dar la subiectul al II-lea ne poate veni…?”. „Nu!”, răspunde profesoara. „Dar în culegerea X apare!”

Culegerile de teste nu sînt însă literă de lege. De aceea, diversitatea lor este firească și nu trebuie amendată. Nu trebuie amendată și pentru că exercițiul diversității abordărilor nu este în sine greșit. El e necesar pentru actualizarea cunoștințelor, pentru dezvoltarea competențelor. Dar nu trebuie confundat cu examenul propriu-zis, care impune un reglaj mult mai fin în raport cu programele în vigoare și cu obiectivele naționale, stabilite nu prin raportare la un nivel al excelenței, ci la unul al mediei.

Pentru a puncta și exemplificativ, vă propun cîteva formulări din astfel de auxiliare. Cele mai mari probleme le ridică subiectul al II-lea de la bacalaureat, care este construit pornind de la un text literar la prima vedere. „Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul următor, avînd în vedere două trăsături realiste/avangardiste/simboliste”; „Comentează fragmentul următor, avînd în vedere instanțele comunicării într-un text poetic / două trăsături ale descrierii acestuia / două procedee cu efect comic / forma verbală de bază a narațiunii”. Sau, mai halucinante: „Prezintă semnificațiile fragmentului următor, evidențiind rolul dialogului în structurarea mesajului poetic / caracterul de artă poetică al acestuia / rolul metaforei în construirea mesajului poetic / două trăsături ale textului memorialistic”. Trei cireșe pe tort: „Prezintă o caracteristică realistă a construcției personajelor în fragmentul dat și reliefeaz-o într-un text de minimum 50 de cuvinte, referindu-te la fiecare dintre cele patru personaje”; „Oferă un răspuns de minimum 50 de cuvinte la întrebările Cum adică să-ți închizi mobilul? Atunci ce rost mai are să-l mai ții? din finalul textului de mai jos, sub forma unei argumentări susținute pe baza valorilor și convingerilor personale”; „Prezintă un punct de vedere despre semnificația fragmentului următor, evidențiind totodată două trăsături ale prozei interbelice”.

Probleme apar însă și la subiectul al III-lea, care prevede redactarea unui eseu pornind de la un text studiat. În culegerile de teste apar inclusiv formulări de tipul: „Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți viziunea despre artă dintr-un text poetic studiat, aparținînd lui Tudor Arghezi”.

Cine urmărește comparativ, chiar fără a fi specialist, subiectele date în anii precedenți și cele propuse ca modele, respectiv aceste formulări, vede repede discrepanțele. Dar am să fiu mai explicit puțin, luînd-o de departe. De ce sînt bune și oportune testele propuse zilele trecute în mod oficial pentru antrenament? Mai întîi, sînt foarte mulți elevi care nu se raportează la auxiliare, care nu au acces la ele și care, cu norocul unor profesori decenți, privesc spre subiectele date în anii precedenți și mai cu seamă spre modelul dat la început de an cu speranța că se pot raporta la ele ca la un algoritm stabil, cert. Testele acestea le certifică speranța. Pe de altă parte, există o largă categorie de elevi pentru care nuanțe cum sînt cele ale încadrării într-un curent literar a unui text la prima vedere devin descurajante. Examenul li se adresează și lor. În plus, mai este o problemă, care ține de respectarea programei examenului. De exemplu, a doua competență, cea care vizează comprehensiunea și interpretarea, nu are conținuturi raportate la curente literare, aspect neluat în considerare de aceste culegeri. Competența a treia, care face referire la trăsături ale curentelor culturale, este Punerea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente literare, iar subcompetența este (1) identificarea și explicarea relaţiilor dintre operele literare și contextul cultural în care au apărut acestea, ceea ce nu înseamnă, de fapt, interpretare/comentare. Sînt mici nuanțe, aspecte în programă care vulnerabilizează un subiect de tipul interpretării unui text la prima vedere prin evidențierea trăsăturilor specifice unui curent literar. Aceeași este și problema celorlalte cerințe pe care le-am dat ca exemplu. Nu respectă programa. Care, în concluzie spun, e de fapt construită avînd drept finalități competențe, nu conținuturi. Fascinați de cele din urmă, noi, profesorii, uităm să le corelăm, uneori, cu cele dintîi. Un bun exercițiu ar fi, așadar, pentru cei ce scriu culegeri de teste, dar și pentru toți ceilalți profesori, operaționalizarea obiectivelor, unul dintre primii pași pe care îi înveți la pedagogie, atunci cînd ești student.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.