Familia - în Nebraska şi nu numai

26 martie 2014   Societate

În ultimul timp, apar tot soiul de filme în care viziunea – cîndva tradiţională – asupra familiei se tot schimbă. Într-un mod neconvenţional, dar pozitiv neconvenţional. Ideea e că familia îşi are sensul ei, chiar dacă o privim mai realist: chiar şi lucrurile nu prea (sau deloc) pozitive pot fi acceptate cu umor şi înţelegere.

Nebraska (2013), în regia lui Alexander Payne, nominalizat la Oscarurile de anul acesta, e un exemplu de o asemenea viziune asupra familiei. Călătoria iniţiatică a unui tată şi a unui fiu în ţinuturile natale ale tatălui, totul învăluit în mitul fals al cîştigării unui milion de dolari, printr-o aparentă chestie de noroc... mediatic, reaşază valorile familiei într-un tipar mai generos şi mai atipic.

Deşi, iniţial, totul în familia Grant pare oribil şi derizoriu, se dovedeşte, pe parcurs, că lucrurile nu stau chiar aşa. Că tatăl (interpretat fără pată de Bruce Dern – cel care în Coming Home, 1978, regia Hal Ashby, era soţul lui Jane Fonda din film, căpitanul Bob Hyde) care pare, iniţial, doar o legumă, fusese un erou de război şi că, deşi vorbea puţin, uneori spunea exact ce trebuie. De asemenea, mama lui David, eroul filmului (interpretat de Will Forte), care pare doar o caţă ce-l înfierează nonstop pe tatăl ramolit şi care-şi aduce aminte cîţi îi făcuseră curte în tinereţe (June Squibb, pe care ne-o aducem aminte din All about Schmidt, un alt film cinic, despre familie, al lui Alexander Payne), într-o situaţie de criză îşi dovedeşte solidaritatea faţă de soţ şi familie. Familia ajunge să însemne cam ce însemna într-un alt film interesant pe tema asta: Little Miss Sunshine (2006, Jonathan Dayton, Valerie Faris), a cărui imagine emblematică e microbuzul în care toţi se suiau, cu chiu, cu vai, din mers (şi unchiul gay sinucigaş, şi nepotul care făcuse legămîntul tăcerii, şi bunicul dependent de droguri) şi a cărui replică memorabilă rămîne: „No one gets left behind!“

Spre deosebire de Osage County (2013, John Wells), unde familia e chiar privită ca o instituţie fără speranţă şi cu prea puţină umanitate. Viziunea lui Alexander Payne asupra familiei se potriveşte întrucîtva cu a mea personală, pe care am dobîndit-o nu neapărat pentru că aşa mi-am dorit, ci, mai curînd, circumstanţial, vrînd-nevrînd: una în care coeziunea familiei contează la greu; în momentele bune, pot fi trecute cu vederea şi inadvertenţele, şi excesele.

În familia mea, cum am mai relatat, mai ales la zilele de naştere ale bunicului meu, părea să fie ca-n scenele de masă din Osage County. Lucrurile începeau aparent plăcut, fiecare contribuia cu ceva de mîncare, apărea chiar şi un tort, de cumpărat. Tortul mereu dădea tonul la comentarii. Da, era bun, dar... „De unde l-ai luat?“ „A... păi, ştiam eu. E mai bun în cutare loc... Ăia-l fac mai natural...“ „Da’ cît a costat? Aaaa... păi vezi?“

De la tort la de-ale vieţii şi morţii nu era decît un pas. Reproşurile, nu ştiu cum, parcă ieşite din tort, curgeau lanţ... Vocile creşteau, reproşurile alternau cu lăudăroşeniile... În final se aducea şampania. Deşi multe tensiuni crescuseră, nimeni nu murise...

În momentele grele, însă, cînd cineva era în spital, toată familia, bună ori nebună, se aduna şi făcea ce trebuie. Omul respectiv, bolnavul, era de-al nostru şi trebuia salvat. În general, chiar au fost salvaţi cît de mulţi.

Cînd ne reîntorceam la vremea bună, acreala iar revenea. Am descoperit că eram o familie care făcea faţă mai bine la criză decît la pace. De altfel, eu însămi am crescut aşa. Şi descopăr că-n momentele de convieţuire paşnică nu prea ştiu ce să fac cu mine, caut nu ştiu ce pasiune obscură, iar în cele de criză sînt... pe val. Ciudată deficienţă!

În orice caz, revenind la Nebraska: acolo, în ciuda începutului dezastruos, se termină cu happy-end. Ce poate fi mai plăcut de atît? Tatăl redevine erou, într-o camionetă nou-nouţă pe care i-o cumpără fiul, cu care defilează prin faţa ochilor admirativi şi a gurilor căscate ale foştilor săi coorăşeni. Singurătatea din Schmidt pare să-şi găsească o cale de înfrîngere în mult mai umanul şi comic-înduioşătorul Nebraska.  

Mai multe