Falsa antropologie a compasiunii

12 iunie 2018   Societate

Pe Nelu G. îl miră cumva de ce punem noi, mîncătorii ăștia de avocado pe pîine prăjită, poze cu mici pe Facebook. Le-o pune poate și el, dar în alt context, poate după un after-botez, cu un cumnat îmbrățișat pe după grumaji, roșii, veseli, cu halbele în față, numa’ că i lipsește ironia hipsterelii, mă înțelegeți. El le pune pe bune, așa cum pe bune ascultă manelele alea pe care le apără cu condescendență camuflată aceiași mîncători înțelegători de avocado.

Cum partea educată înțelege că e bine să schimbi perspectivele ca să ai o viziune cît de cît nealterată de prejudecăți a realității, pe Nelu îl doare la bascheți că alții încearcă să-l înțeleagă și că se apleacă asupra lifestyle-ului său cu grijă empatică de antropologi sociali recenți.

Băutorii de vin și mîncătorii de supe clare se aruncă cu egală voluptate într un ocean de ciorbă de burtă și-ntr-o baterie de mici populari, numa’ că trebuie să anunțe cumva vitejia asta. Și petrecerile cu manele. Că, la o adică, niște băutură în plus te face să te bîțîi bine și pe André, și pe Florin Salam, și pe Rage Against the Machine. Logic. Dar dacă imersiunea asta în popular nu e anunțată, nu există. Nu o să capete sens, nici valoare. O ieșire din cînd în cînd în decor proletar e igienică, dar ferească Dumnezeu și buna Maică a Domnului să ai un vecin ca Nelu care te va cadorisi duminică de duminică cu chiote și manea din aia de care-ți place.

Păi, Nelu G., săracul, nu e educat, nu e vina lui, o să zicem iară noi ăștia, antropologi de catifea care-am văzut Europa și care-l urîm pe Trump. Ne aplecăm cu înțelegere asupra lui, dar de la o distanță sanitară, și-i descleiem omului resorturile interioare, că știm mai bine. Ăla zace gol, dezmățit, pe masa sterilă a disecției noastre, cu vintrele pe afară. Spectacolul nu-i simpatic, pute și ne stăpînim greu să punem mîna la nas, că nu se face. L-am disecat pe Nelu, i-am băgat apoi mațele la loc în burtă, l-am cusut și i-am dat drumul. Diagnosticul e pus. Nelu nu e educat, d-aia e manipulat, la revedere, săracul.

Ca orice om civilizat, un mîncător de supă clară se va întreba apoi ce e de făcut. Să-l educăm pe Nelu! Păi, pentru asta ar trebui probabil niște programe bine scrise, cu șanse de a fi aplicate pe la Gura Șuții, pe acolo, cu alergătură, bani și sistem în spate. E al dracului de greu, iar cu Nelu ăsta de acum nu mai ai ce face. E format gata. Dai în carnea aia tare a lui și-n burta stratificată de mîncat fără cap, în viața și-n convingerile lui, ca și cum ai încerca să cioplești o bucată de beton cu un ciocan de silicon.

Să-i educăm copiii, ne gîndim apoi ăștilalții, care am trecut prin aceleași școli de rahat, dar pentru care viața a mai avut, habar n-am, un buzunar în plus. O casă cu cărți, un părinte mai ambițios, o moștenire prețioasă de la mamaie care se numește curiozitate cu orice preț, nu știu, un zvîc în plus; așa… o șansă i se mai spune. Dar ca să educi cumsecade copiii iar trebuie să intri adînc în statul ăsta neparalel și e al dracului de greu. Iar te trezești cu ciocănelul de silicon în mînă în fața unui bolovănoi impasibil și, pe bune, ți-e și cam lene.

Și stai așa, hipsteraș cu umerii mici, și te uiți în stînga și-n dreapta. Pînă să-i educăm superior pe ăștia ca Nelu, stai așa, că e altcineva de vină. Ăia care n-au votat. Să știți că acolo e chiar mai complicat. Porniți de pe aceleași poziții, că și ăia știu ce gust are un avocado pe pîine prăjită de i se mai spune și toast. Numai că habar n-au cine e la guvernare și nici n-o să le pese curînd. Realitatea lor e, poate, un job 9-17, două vacanțe în străinătate, ieșit în weekend și făcut praf în cluburi, recuperare, de la capăt.

Dar, la urma urmei, cine naiba sînt eu ca să fac categorisirile astea? Mi-a dat mie cineva în mînă adevărul ultim ca să știu ce-i în sufletul lui Nelu, al antrolopogilor soft și educați, al nine-to-fiver-ilor? Normal că nu. Sînt, la urma urmei, un mîncător de mici ocazional între două mese cu pîine artizanală pe care mai întind niște avocado. O empatică, cum ar veni. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe