Există vreun cuvînt să definească

strugurele? Da, cuvîntul strugure. Mănînc ca prostul strugure cu pîine proaspătă. Există vreun cuvînt care să definească mărul? Da, cuvîntul măr. Muşc ca nebunul din măr. Ciorchinele şi rotundul sînt formele mele de a fi în astă toamnă. Sînt zdrobit de savorile acestor miracole. Nu ştiu explicaţii, eu am prieteni ai gustului. Nu vreau timp decît spre a tihni în vie, în livadă. Cine vrea drum s-o ia spre Voineşti, pe drumul Tîrgoviştei-Cîmpulung. Doamne, cum stau vieţi de mere acolo. Cine vrea alt drum s-o ia spre Medgidia sau spre Ploieşti, Doamne, cum stau atîrnate vieţile noastre acolo. Să striveşti, să muşti.

Ce poate fi mai plăcut? Forme alungite, rotunjite, stăpînite de tine, strivind în cerul gurii strugure, muşcînd cu dinţii mărul. Nu ştiu dacă aveţi voluptăţi ca ale mele şi, pe drept şi rotund cuvînt, nici că-mi pasă. Din apă, soare şi sămînţă vin strugurele şi mărul pe lume, apă, soare şi sămînţă alunecă în trupul meu. Nu-mi place să mă fac strugure sau măr, că altfel nu aş mai mînca strugure şi măr. Nu vreau decît să fiu omul care le descoperă în fiecare toamnă cu voluptate. Cînd eram mic stăteam în vie şi mîncam cu pită din ţăst, cînd eram mai mare am căzut din cais, cînd eram baban am sărutat în vie şi mîncam cu pită din ţăst. Cînd aveam carnea tare m-am urcat în măr şi mîncam cu pită din ţăst. Cînd mi se înmoaie picioarele mănînc strugure şi măr şi nu mai mînc pită din ţăst.  

P.S. Legat de dreptul la replică de la UTI. Doamnă UTI, ce vă mai place să n-aveţi suflet! Unde-i chinul nostru, vedeţi doar un contract. Felicitări!