Europa

De ce o iubim  

● Pentru că încă îi pasă.

● Pentru că încă funcţionează.

● Pentru că ne veghează. De dragul ei sau de frica ei, multe ticăloşii interne şi de graniţă sînt ţinute în şah.

● Pentru că Europa este, vorba lui Obelix, ruda noastră care a reuşit în viaţă.

● Pentru că e ordonată, în timp ce noi am rămas, ca-n timpul şi în vorbele lui Berthelot: „admirablement désorganisés“.

● Pentru că numele ei e mitologic şi e legat de o poveste de dragoste frumoasă.

● Pentru că, deşi bătrînă, poate să reîntinerească fără lifting (Renaştere), şi asta se va vedea şi pe noi.

● Pentru trăsătura ei principală: coincidentia oppositorum (unitate în diversitate), sau invers, diversitate în unitate. (Vezi moneda de 1 euro: pe faţă aceeaşi valoare, pe verso un simbol naţional. Sînt curioasă ce simbol va pune România pe verso-ul monedei de 1 euro.)

● O îndrăgim chiar şi pentru clişeele ei: pentru că are umor british, boemă franceză şi cristaluri de Boemia şi boemieni (ai noştri), punctualitate şi corectitudine germane, nobelizare suedeză, tzatziki şi salate greceşti, Carpaţi şi Delta Dunării româneşti, pictură şi modă italiene, mori olandeze, donquijotism spaniol, iar lista rămîne de completat.

● O iubim pentru că, încă de la Caragiale, numai cîte un Caţavencu e antieuropean: „În zadar veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opiniunea publică...“ „Dar să-ţi vie stimabilul (...) şi să te sperie cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive... asta nu mai merge...“ „Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România...“ şi celebrul „Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei?“

● Pentru că a dat, înainte de 1990, numele unui post de radio-simbol al rezistenţei noastre în comunism: Europa liberă. Iar după 1990, numele unui Colegiu într-adevăr european: New Europe College.

● Pentru că a dat un nume inspirat (şi o rubrică bună) în Dilema veche: „EU şi UE“.

● Pentru că acum putem călători între graniţele ei numai cu buletinul. Şi putem intra pe poarta privilegiată cu EU Citizen (chiar dacă, uneori, aici coada e mai lungă).

● Personal, o iubesc şi pentru premiile literare, mai ales pentru EUPL. Şi pentru toate librăriile ei.

● Pentru că în Europa, spre deosebire de America, poţi vedea oricînd filme... europene.

● Pentru că nu renunţă de tot la micile ei magazine şi ateliere (pantofari, anticari, croitori, facem chei, reparăm schiuri) şi la afişele „Vin imediat“ de pe uşă, la manii, la memorie.

● Pentru că-şi respectă şi îngrijeşte frumos bătrînii.

● Pentru o parte din trecutul ei şi pentru, să sperăm, pentru tot viitorul ei.

De ce nu o iubim întotdeauna

● Pentru că ordinea ei se transformă în birocraţie şi dosariadă.

● Pentru că în numele ei şi în povestea lui (de dragoste, cum am zis), începutul e o răpire destul de brutală şi un abuz de putere.

● Pentru că sacrifică bunul-simţ (în sensul de simţ al situaţiei, simţ al binelui) în numele regulii rigide. La fel omenia (caracter plus sentimente, în definiţia lui Caragiale).

● Pentru buchetele de flori ţepene, mari, fără miros, cu multe funde capsate pe frunze.

● Pentru extremiştii ei („toţi aceia care vor să cadă la extremitate... adică exageraţiuni“).

● Pentru excesul de acronime.

● Pentru toate formele de terorism, inclusiv în cultură.

● Pentru fructele/legumele mari, frumoase şi fără nici un gust.

● Pentru că supermarketul înghite tot mai mult micile magazine (pantofari, anticari, croitori, facem chei, reparăm schiuri).

● Pentru că vrea să interzică turmelor dreptul de a traversa o şosea.         

● N-o îndrăgim pentru cîteva din defectele ei clişeizate: şovinismul francez, certurile în gura mare, pe stradă, italiene, lăudăroşenia spaniolă, şoselele şi promisiunile româneşti, rigiditatea germană, răceala nordicilor şi lista rămîne de completat.

● Pentru ambuteiaje şi poluare.

● Pentru multe dintre lucrurile care se petrec în marile corporaţii, între care şi noua limbă de lemn.

● Pentru criteriile tematice sau geo-politice, iar nu artistice, în acordarea unor premii, chiar şi Nobel.

● Pentru că n-a găsit calea să scape de politicienii ei corupţi, escroci şi ineficienţi, între care şi nu puţini de la noi.

● Pentru că educaţia o ia la vale, iar tinerii ei par tot mai rătăciţi.

● Pentru o parte din trecutul ei şi, să sperăm, pentru nimic din viitorul ei.