Eu, turistul

Sînt o rasă anume. Mă trag din triburile celor mai îngrozitori războinici. De pildă, o să-ți invadez mai întîi insula. O să vin cu toate neamurile, cu veri, unchi și cumnați, și o să avem cu toții o liotă de copii. Copiii mei or să răcnească dis-de-dimineață și or să urle că nu vor oul fiert pe care mi-l oferi la micul dejun sau or să urle că-l vor atunci cînd nu este. Or să sară cu zgomot în piscină și or să chirăie neîntrerupt cu gurile lor roz mînjite cu piure de morcovi. Or să alerge ca bezmeticii pe plajă și or să împroaște cu nisip alți invadatori. Căci eu, turistul, îmi voi urî semenii mei.

Deși vă călcăm pămînturile în grup, să știți că nu ne suportăm unii pe alții. Românii vor fugi cu ură și disperare de alți români. Englezii de englezi, nemții de nemți. Ție oricum nu-ți pasă pentru că știi că, deși nesuferiți ca muștele, o să cheltuim bani pe aici, o să-ți bem vinul, o să-ți mîncăm mîncarea, o să-ți ocupăm casele.

Ai să suporți în schimb tîrșîitul enervant al șlapilor mei – ăsta e semnalul nostru de luptă, ăsta e blazonul nostru de pe flamură: doi șlapi încrucișați deasupra cărora stă, neobosit, un chilot de baie. Pentru că, să știi, ne ieșim din minți atunci cînd plecăm de acasă. Umblăm în cele mai improbabile ținute în cele mai nepotrivite locuri. Vom veni să mîncăm goi, cu burțile păroase pe afară, cu tatuajul pe care scrie Cami pe ele. O să intrăm așa și în magazinele tale. Și, în general, o să ne vezi așa prin tot orașul. Noi, cu femeile noastre în chiloți, ne vom arăta fără de rușine pulpele gelatinoase, cururile grase, sînii lăsați, secați de ani și de gurile pofticioase ale copiilor noștri.

Să mai știi că eu, turistul, nici nu sînt teribil de inteligent. Îmi fac singur vacanța-invazie, la care am visat tot anul, un calvar. Sînt încruntat tot timpul, țip la femeile și la copiii mei, voi fi într-o continuă vînătoare după un loc mai bun la masă, pe plajă, pe stradă. Voi căra ca un catîr toate uneltele unui invadator. Prosoape de baie, umbrele, loțiuni de plajă, pălăriuțe și sticle cu apă. Voi asuda în insula asta minunată a ta și n-o să mă pot uita la albastrul mării tale pentru că sînt mult prea hăituit. Și al dracului de furios.

Probabil că rîzi amarnic de mine atunci cînd mă vezi așa. Te întreb cum se ajunge pe plaja aia despre care toată lumea a citit că e, probabil, cea mai frumoasă din lume. Cu toții vrem să ajungem acolo. Sîntem batalioane, formații, companii, plutoane care curgem într-acolo, un fluviu de soldați, un șir de furnici colorate care coboară greu o scară abruptă spre rai. Raiul e mărginit de-a stînga și de-a dreapta de stînci colosale albe și roșietice. În îmbrățișarea lor stă plaja, nisipul și golful cu cele mai incredibile nuanțe de albastru și verde. Ne-am proptit cu toții carele de luptă acolo. Umbrelele, apele, loțiunile, copiii. Stăm umăr la umăr, plaja e mică, invadatorii – mulți. Locul e prea frumos să fie adevărat, dar cine să-l observe? Sîntem prea ocupați să ne enervăm unii pe alții și să vedem raiul ăsta doar prin camera telefonului. Pentru că e musai să faci poze. Altfel cum naiba să-ți tihnească? În rai se face din ce în ce mai cald. Asudăm în soarele ăsta neobosit, sub umbrelă e ca într-un cazan în care fierbe apă, pielea e lipicioasă de la cremele cu care ne-am dat, nisipul s-a lipit și el de noi și aproape că stăm la rînd să intrăm în apele tale incredibil de albastre. E chinuitor, n-am de unde să-mi cumpăr o apă rece, aia pe care am adus-o a fiert, dar eu, turistul, am citit pe toate blog-urile că aici e cel mai frumos loc de pe pămînt. Așa trebuie. Paradisul ăsta e un iad pe care îl voi lăuda la rîndul meu.

Tu rîzi de mine, barbarul. Și e evident că te și enervez. O să-ți las toaletele murdare, înfundate cu hîrtie, o să stau cu picioarele pline de nisip pe scaunele tale, o să-ți las plaja plină cu mucuri de țigară și șervețele în care am suflat mucii copiilor mei. Sînt cea mai nasoală specie de invadator. Te-am cucerit și pe tine. Rămîne în urma mea, înfipt în insula ta, drapelul cu șlapii încrucișați pe el. Atîrnă bleg, nu e nici o boare de vînt. E liniște. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.