Emoții populare, cîștiguri electorale

13 septembrie 2023   Societate

Deși scepticii încă le bombănesc și consideră că nu au nici o relevanță, rețelele sociale nu doar că au ocupat un loc proeminent în viața noastră de zi cu zi, ci influențează și politica la nivel înalt. 

Cum utilizatorii sînt îmbiați de fiecare dată să devină niște „gînditori”, în orice domeniu, fie social sau politic, căpătînd certitudinea că părerea lor, „care contează”, este, în fapt, o judecată de valoare, omul cetății trăiește astăzi, intens, în mediul online. Un mediu în care informațiile de-a valma obosesc rațiunea, iar emoția devine motorul de bază.

Această emoție, prost gestionată, generează scandalurile online, iar scandalurile online captează, din ce în ce mai mult, atenția politicienilor. Rețelele sociale au devenit astfel un barometru pentru politicienii care preiau dezbaterile aprinse din virtual, folosindu-le pentru propria popularitate. 

Teoretic, am putea vorbi despre democrație, vocea poporului – totuși, la nivel practic, cît de rațională este această democrație online?

Un sărut spaniol

Campionatul mondial de fotbal feminin ar fi trebuit să aducă Spaniei numai bucurie: pe 20 august, finala a fost cîștigată de jucătoarele iberice, echipa Spaniei realizînd astfel cea mai mare performanță din istoria fotbalului feminin spaniol. 

Însă bucuria nu a durat decît cîteva ore – în seara respectivă, jucătoarea Jenni Hermoso a postat pe Twitter o fotografie din cadrul ceremoniei de premiere, comentînd gestul lui Luis Rubiales, președintele Federației Spaniole, care o sărutase pe gură: „Dar nu mi-a plăcut deloc”. Deși, inițial, postarea jucătoarei a avut un ton de glumă, rotițele deja mult prea unse ale mașinăriei MeToo s-au pus în funcțiune. Gestul din postarea jucătoarei a fost interpretat ca un abuz, o hărțuire sexuală, drept urmare a urmat o cavalcadă de proteste, acuze la adresa lui Rubiales și compătimiri pentru Hermoso. În fața avalanșei de compătimiri, jucătoarea spaniolă a dat curs invitației la victimizare. 

„M-am simțit vulnerabilă și victimă a unei agresiuni, a unui act impulsiv și sexist, și fără nici un consimțămînt din partea mea”, a declarat ulterior Hermoso, într-o altă postare.

În ziua următoare, Rubiales și-a cerut scuze, afirmînd că sărutul respectiv fusese doar exprimarea bucuriei enorme și că, în nici un caz, nu a fost făcut cu rea intenție, ca o hărțuire. Însă explicațiile nu au mai contat. Toată societatea online îl acuzase și condamnase deja.

Politicienii nu au ratat momentul. Premierul Spaniei, Pedro Sánchez, a reacționat imediat, blamîndu-l pe Luis Rubiales și calificînd purtarea sa drept „inacceptabilă”, iar scuzele „inadecvate”.

A urmat Yolanda Díaz, prim-vicepreședintele interimar al Guvernului, care a cerut, fără prea multe discuții, demisia președintelui Federației Spaniole de Fotbal. „Guvernul trebuie să acționeze și să ia măsuri urgente: impunitatea pentru acțiunile șovine a luat sfîrșit. Rubiales nu poate continua pe această funcție.” Imediat, Ministerul Culturii și Sportului a solicitat Tribunalul Administrativ al Sportului o anchetă asupra lui Rubiales, vizînd demisia acestuia. 

Atacat din toate părțile, Rubiales a reacționat. A blamat isteria online provocată de acel sărut drept un „feminism fals”, a susținut că sărutul nu a fost o constrîngere, ci un gest „consensual” și a refuzat categoric să își dea demisia. 

Pe fir a intrat mai apoi și sindicatul fotbalistelor feminine, Futpro. Sindicaliștii au lansat un apel, tot pe rețelele sociale, pentru demisia președintelui. Futpro l-a acuzat pe Rubiales de minciună, susținînd cu Hermoso nu a consimțit nici o secundă la acel sărut. La cîteva ore după apelul sindicatului Futpro, Federația Spaniolă de Fotbal a emis un comunicat de presă, în care susține că jucătoarea a fost manipulată de sindicat. Federația a publicat, de altfel, o altă fotografie de la ceremonie, în care Hermoso este văzută cum îl ridică practic în aer pe Rubiales, ținîndu-l strîns în brațe. 

Însă nimic nu a mai contat. Mulți din branșă, precum Luis de la Fuente, antrenorul echipei de fotbal masculin a Spaniei, s-a delimitat de Rubiales, iar FIFA a decis să-l demită temporar din funcție, în așteptarea rezultatelor procedurii disciplinare.

Pe 29 august, Volker Türk, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, a făcut și el o declarație, tot pe rețelele sociale, exprimîndu-și solidaritatea cu jucătoarea de fotbal Jennifer Hermoso. „Femeile din sport continuă să se confrunte cu hărțuirea și abuzul sexual – fiecare dintre noi are responsabilitatea de a semnala și de a contesta un astfel de abuz”, a declarat acesta.

Recent a apărut însă un videoclip filmat în autobuzul care le ducea acasă pe jucătoare, după ceremonia de premiere. Toate sînt vesele și comentează „ca fetele” sărutul președintelui, cu o undă de dezamăgire cochetă: „Doar pe Hermoso a sărutat-o!”. La un moment dat, Rubiales apare în autobuz și toate scandează euforice: „Un sărut! Un sărut!”.

Bani reali pentru victime false

Pe 22 mai, trupa germană Rammstein a început „Turul European” cu un concert în orașul lituanian Vilnius. După trei zile, de la acel prim concert, Shelby Lynn, o tînără irlandeză de 23 de ani, a lansat pe rețelele sociale acuzații dure împotriva liderului trupei, Till Lindemann, și echipei sale. 

 „Sînt fata care a fost drogată de Rammstein”, a scris aceasta, susținînd că a fost recrutată împreună cu alte tinere pentru a participa la o petrecere în culise, unde i-au fost administrate droguri și a fost hărțuită sexual.

Postarea irlandezei a provocat, imediat, un întreg scandal. Acuzele contra trupei s-au prăvălit, mass-media din Germania a publicat lungi articole cu mărturii ale unor persoane care pretindeau că au fost, și ele, racolate de trupa Rammstein, drogate și abuzate sexual. Însă cele mai multe mărturii au fost anonime. Altele au aparținut vedetelor de rețele sociale, precum influencerița Kayla Shyx, care a declarat într-un videoclip că și ea s-a simțit amenințată la unul dintre concerte. Însă Shyx nu a avut alte argumente decît „senzația ei” și „impresia ei”.

Acuzele voalate și cele anonime au contat mai mult decît dovezile. Emoția publică nu s-a domolit nici cînd acuzatoarea principală a scris ulterior că, de fapt, Till Lindemann nu a atins-o în nici un fel, sau că rezultatele testului antidrog, pe care îl făcuse, fuseseră negative. 

Scandalul declanșat pe rețelele sociale a fost imediat interceptat la nivel politic. Ministrul Familiei, Lisa Paus, a avansat ideea că, de acum, la concertele pe stadioane, femeile ar trebui să aibă un loc special ca să fie protejate și să se înființeze echipe de „conștientizare”, care să intervină în cazuri de abuzuri sexuale. Autoritățile din orașele unde trupa urma să concerteze au interzis ca publicul să fie lăsat lîngă scenă, după cum interzis a fost și accesul publicului în culise.

Între timp, din ce în ce mai mulți politicieni din Germania au lansat acuzații împotriva trupei și a liderului ei, Till Lindemann.

Purtătorul de cuvînt al Guvernului, Steffen Hebestreit, a cerut investigații în Justiție în întreaga industrie a muzicii, iar ministrul de stat pentru Cultură, Claudia Roth, a declarat într-un interviu pentru Spiegel: „Avem nevoie de o mai mare conștientizare a abuzului de putere și a violenței sexuale, și nu doar în industria muzicală, ci și în întreaga industrie a culturii. Vremurile machismului malefic combinat cu abuzul de putere și violența sexuală ar trebui să se termine cu adevărat”, a declarat Roth, adăugînd că este inacceptabil ca vedetele să profite de celebritatea lor. „Nici măcar geniile artistice și superstarurile nu sînt deasupra legii.”

Vizîndu-l pe Lindemann, Roth a tras un semnal de alarmă în ceea ce privește „structurile de putere” din spatele rockerului, declarînd că „victimele” suferă de „disprețuire, banalizare și un transfer de responsabilitate, absolut inacceptabile”.

Totuși, Justiția a conchis că mărturiile presupuselor victime nu au avut nici o greutate, iar ancheta oficială, atît de vehement cerută de politicieni, s-a închis fără un verdict de vinovăție la adresa trupei Rammstein. Deși au cîștigat procesul în instanță, rockerii au fost cei care au pierdut. Defăimare publică, din toate părțile, și banii cheltuiți cu procesul. 

În ceea ce-i privește pe politicienii care i-au acuzat, înainte ca Justiția să se pronunțe, aceștia au avut numai de cîștigat, căci au demonstrat că sînt de partea „poporului”. Au mai avut de cîștigat și jurnaliștii care au rostogolit acuzele anonime și articole de senzație care interpretau versurile trupei.

Și au cîștigat și fundații, precum Amadeu Antonio. „Cîtă putere putem cîștiga dacă donăm un euro?” – această a fost întrebarea postată de Fundația Amadeu Antonio, pe 17 iunie, pe Twitter, cînd a lansat un apel pentru donații pentru presupusele victime ale trupei Rammstein. În urma apelului, fundația a strîns peste 800.000 de euro. 

Cînd ancheta a fost încheiată, acuzele dovedindu-se false, jurnaliștii de la WELT au lansat o întrebare către fundație: ce se va întîmpla acum cu banii donați? Reprezentanții Fundației Amadeu Antonio au reacționat printr-un lung comunicat de presă, în care acuză societatea solidară cu infractorii, nu cu victimele, ignorînd faptul că tocmai această societate le-a donat aproape un milion de euro. Însă, în legătură cu folosirea banilor donați, nu au dat amănunte.

„Avînd în vedere suma remarcabilă strînsă, este cu atît mai regretabilă încetarea procedurii împotriva lui Lindemann” – au declarat aceștia, adăugînd că decizia Justiției poate „delegitima” campania de strîngere de fonduri. Fonduri care, susține fundația, „ar putea” fi folosite pentru a oferi consiliere și sprijin profesional victimelor trupei Rammstein.

Mai multe