Emag este întotdeauna complicat

A fost o noapte în care am visat un laptop. Şi cum dacă visezi poţi să pui mîna şi să şi comanzi laptop, am completat formularul şi am comandat laptopul. De la emag, nu? Şi a fost o noapte nedormită bine. Se întîmplă, nu? Şi din cuplarea stelelor, scîrţîitul insomniei şi nedormire a apărut răsgîndirea. M-am răsgîndit. Nu mai vreau laptop. E parcă prea scump, nu e de nasul meu acum, n-am bani. Am scule mai vechi, dar care merg. Gata, Crăciunul ăsta nu laptop. Nimic. Şi dacă m-am socotit, la ora opt jumătate fix am sunat la emag. Am stat juma de oră cu melodia şi vă rugăm aşteptaţi. Era bine, scăpam de vis, de impuls. Te îndîrjeşte o asemenea aşteptare. Nu, scap, pe cuvînt. Şi am vorbit. Şi mi s-a spus că aşa va fi, nimeni nu mă va agasa cu visul meu. Visul a devenit coşmar. Încet-încet. La un sfert de oră de la telefon, primesc un mesaj pe telefon. Laptopul dvs. este în drum. Va sosi mîine. Pun mîna pe telefon iar. Aştept iar. Cedez după zece minute. Trimit un e-mail. Mă scol a doua zi. Tot insomnie. Dar ce credeţi? La opt jumătate telefon. Sînteţi acasă? Sîntem de la curier. Vine laptopul spre dvs. Păi, am dat telefon de anulare. Şi e-mail. Ce să mai fac? Nu-l mai vreţi? Nu! De ce? Nu-l mai vreau! Trebuie că există o desincronizare. Nu-l mai vreţi? Nu! Cu ce am greşit? Că mi-am dorit laptop? Că setezi şi, gata, te-au prins în lumea lor.