Drum de patru mii de lei cu cîine la final

24 septembrie 2014   Societate

Săptămîna trecută m-a sunat tatăl meu. Era sîmbătă şi voia ca a doua zi, neapărat, să plecăm la Strehaia. Tatăl meu are peste 80 de ani şi Strehaia este moşia bunicilor mei: casă, pădure hectare, pămînt hectare scăldate de un rîu. Toate departe şi greu de ajuns săptămînal. Dar el era tatăl şi eu fiul şi de la vîrsta asta a noastră încolo nu-i poţi refuza ceva tatălui. Deja e o vîrstă a noastră şi nu poţi să o ignori. Dacă se duce şi păţeşte ceva, dacă este ultimul drum? L-am potolit cu greu. Voia imediat, l-am temperat pentru o săptămînă viitoare. Urgenţa? Un nevrednic intrase pe pămîntul lui agricol şi luase doi metri, trei. Lipsa tricolorului, adică a certificatelor de proprietate a dus la astfel de violări. Taică-meu, care ignorase pămîntul pînă astăzi, acum vedea în acest viol o urgenţă, o fărădelege. Voia să meargă direct la Turnu Severin, să ceară tricolorul şi să-i arate veneticului că nu e el stăpînul. Şi am uitat. Şi m-a sunat vineri din Bucureşti. Vin sau nu vin? Că el ia trenul şi se duce. Vin, vin, dar duminică. Şi mă duc duminică. La 6 în picioare şi la 7 ia-l pe el. Maşina duduia, parcă avea chef de drum lung sau, pur şi simplu, se stricase. Ambiguitatea e mai plăcută, nu? Dau pedală. Ajung la destinaţie. Îl las pe taică-meu. A doua zi voia să se lupte cu primarul, prefectul pentru tricolor. Mă întorc în Bucureşti. Rudele îmi dăduseră ouă, un cozonac. De pe drum luasem, pe la Filiaşi, ardei capia, roşii, dovlecei, cartofi. O mamaie şmecheră mă fraierise cu două vărzuci roşii la 6 lei, asta e, mă măsurase şi mă furase. Apoi, iar dau pedală pînă-n Bucureşti. Şi ajung şi parchez. În spatele blocului. Un cîine stufos, labe maro, el tăciune – vine să-şi facă nevoile pe roată. Îl alung. Asta să fie recompensa? Ăsta să fie sensul unui drum de 500 de kilometri într-o zi? Alung. El vine şi îşi face nevoile. Strig să-l ia hingherii. Cîinele se uită în toate părţile. Nici urmă de hingheri. Scot roşiile din portbagaj. Iar îşi face nevoile. Ce-o fi asta? Nu, că un sens trebuie să fie! Şi cum caut sensul, cîinele iar.

Mai multe