Două chipuri, acelaşi minister

A început şcoala. E un moment potrivit să vă prezint două chipuri de dascăli, două portrete profesionale între care pendulează „pedagogia“ noastră.

Nicuşor Micşoniu este învăţător la o şcoală din sectorul 4 al Capitalei. Predă la o clasă pregătitoare. Cine este acest domn? O celebritate, un VIP, un personaj nonconformist, un excentric. Iată ce aflăm despre el, nu din revistele de pedagogie, ci din tabloide: a scris, cu frişcă şi ketchup, pe parbrizul maşinii Sînzienei Buruiană, declaraţii de dragoste. S-a epilat pe piept în direct, la o emisiune TV, motiv pentru care a fost dat afară din ansamblul folcloric „Doina Gorjului“ (din învăţămînt nu, fiindcă Inspectoratul Şcolar Bucureşti nu are prejudecăţi). Mai apoi, învăţătorul a apărut la o trivială emisiune de divertisment, deghizat într-o vampă, cu rochie de blană şi perucă blondă. Dascălul are pagină de Facebook şi site propriu, pline de melodii şi dialoguri tandre, calde şi agramate cu fanii săi: „Vă salut respectos, vă pup şi vă stimez“, „mîine mă puteţi urmării (sic!) de la ora 10...“, „salut şi stimez toţi admiratorii mei“, „dacă muzica nu ar fi în viaţa omului, (...) parcă nimic nu ar strălucii (sic!).“  

Să reţinem că acest domn talentat este, începînd cu 15 septembrie, cadru didactic al unei şcoli din Capitală. Dascăl care se va ocupa cu formarea preşcolarilor pentru rigorile şi exigenţele învăţămîntului primar. Şi mi-e imposibil să nu mă întreb: de unde a apărut? Cine i-a dat girul să se aşeze la catedră, în faţa unor ascultători mici şi inocenţi? Cum de n-a văzut nici un inspector şcolar „prestaţiile artistice“ extraşcolare ale domnului Micşoniu? De ce pentru ansamblul artistic „Doina Gorjului“ o fotografie a artistului cu sînii domnişoarei Buruiană a fost prea mult, iar pentru Ministerul Educaţiei nu?  

Într-un alt oraş din Regat, la Ploieşti, Dana Petre este învăţătoare de peste 25 de ani. Are sute de părinţi şi elevi bucuroşi că au întîlnit-o şi recunoscători pentru anii de şcoală petrecuţi împreună. Munceşte mult pentru fiecare zi de la catedră: citeşte zeci de site-uri ale şcolilor performante din Occident, programe şcolare franceze, engleze sau germane, studii de pedagogie sau psihologie. Inventează cu plăcere, chiar după atîţia ani de muncă, jocuri, exerciţii, noi metode de predare pentru elevii săi. Dialogurile cu părinţii n-au nimic dăscălitor: şedinţele urmează un ritual rarisim în şcoala românească – dezbaterile pe marginea unor subiecte de pedagogia sau psihologia copilului, comentariile despre viaţa de părinte sau de educator urmează firesc celor privind viaţa internă a clasei.  

Este un învăţător bun. Extrem de bun. Cu simţul umorului, cu lecturi diverse şi bogate, cu o exprimare impecabilă, învăţătoarea Dana Petre poate oferi oricărui copil premisele unui start avantajos în viaţa de şcolar, cu tot ce înseamnă asta: deprinderi adecvate, informaţii atractive, disciplină, creativitate şi, nu în ultimul rînd, bună dispoziţie.  

Doi dascăli cum nu se poate mai diferiţi. Doi dascăli pe care învăţămîntul românesc, în „generozitatea“ lui, îi primeşte la fel: acelaşi salariu, aceleaşi condiţii de muncă, aceleaşi standarde de evaluare. 

Maria Iordănescu este psiholog.