Doctoranzi din toate şcolile, feriţi-vă!

Ministrul Educației a făcut noi numiri în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Printre ele, Ecaterina Andronescu şi Corina Dumitrescu. Voi descrie mai jos cîteva dintre atribuțiile acestui consiliu, conform Ordinului de înființare nr. 3759 din 9 februarie 2011, precum și profilul personajelor numite mai sus, așa cum reies din activitatea profesională și din presa vremii.

CNATDCU este un organism consultativ al Ministerului Educației, care are unele dintre cele mai importante și mai complexe sarcini din învățămînt. Iată cîteva dintre ele: evaluează tot ce înseamnă formă de învățămînt care acordă titluri universitare, precum și dosarele de acordare a titlurilor de doctor sau a diverselor grade de cercetători științifici. Tot în responsabilitatea consiliului intră și verificarea calității resurselor umane din școlile de doctorat, în vederea acreditării acestora din urmă, precum și evaluarea conducătorilor de doctorat, a universităților, în scopul ierarhizării programelor de studii și al clasificării instituțiilor de învățămînt superior. În sarcina CNATDCU intră și modul în care sînt ocupate posturile didactice și de cercetare din universități, standardele minime obligatorii pe care le au de îndeplinit candidații etc. Pe scurt, vorba celebră a unui fost aproape-președinte al României, acest consiliu este „the mother and the father“ al studiilor înalte românești. Membrii lui ar trebui, deci, să fie ăi mai tari și mai buni și mai fără de pată intelectuali ai patriei, că doar de privirea lor critică și de competențele lor academice atîrnă viitorul educației. Iată ce spune legea: „Membrii CNATDCU sînt personalităţi de prestigiu academic şi ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan internaţional sau naţional în domenii cu specific naţional (…)“.

Să vedem acum cine sînt noii membri ai acestui prestigios consiliu.

Corina Dumitrescu este rector al Uni­ver­sității particulare „Dimitrie Cantemir“. Numele domniei-sale apare des în mass-media nu datorită unor performanțe profesionale, ci din cauza scandalurilor în care a fost implicată: acuzații de plagiat, informații neclare cu privire la studiile efectuate, un CV scris în cel mai bun caz neglijent, deși era expus opiniei publice în scopul obținerii postului de ministru al Educației etc. Dar lucrul cel mai amuzant e că doamna Corina Dumitrescu a dat în judecată Ministerul Educației, în 2011, pentru clasificarea „nedreaptă“ a universităților particulare în ultima categorie valorică. Acum, conform noii fișe a postului ocupat în CNATDCU, aceeași doamnă se va ocupa, printre altele, și de clasificările instituțiilor superioare de învățămînt. Foarte convenabil, nu?

Ecaterina Andronescu. Ah, Ecaterina Andronescu! Cum a ajuns învățămîntul românesc să se procopsească – s-ar zice pe termen nelimitat – cu un asemenea personaj? Cum de ajung învățămîntul românesc, în cele mai rele momente, și cele mai importante funcții ale lui să depindă de un activist a cărui singură „performanță“ de răsunet este că și-a apărat cu disperare șeful compromis de plagiat? Doamna Ecaterina Andronescu are un CV bogat, cu zeci de lucrări științifice publicate, cu multe titluri și funcții onorabile. Se pare însă că nu dă doi bani pe propria activitate profesională: a preferat ca ani de-a rîndul să servească interese mărunte de partid, devenind mai curînd vedetă de televiziune decît profesor cuviincios. Mandatele de ministru al Educației i-au fost aspru criticate de presă pentru lipsa de eficiență și de realism, activitatea de parlamentar a fost deraiată de propuneri legislative cel puțin dubioase (legea care permite ocuparea simultană a mai multor funcții în stat și, mai nou, amendamentul la bugetul Ministerului Educației, care prevede ca Academia Oamenilor de Știință din România, asociație pe care o conduce, să nu mai fie bugetată prin Ministerul Educației, ci să devină ordonator de credite, cu buget propriu). Mai apoi, a petrecut ore nenumărate încercînd să curețe imaginea proprie și pe cea a PSD-ului: nu e vinovată că a plagiat, nici Ponta nu e vinovat de plagiat, nu e vinovată în dosarul Microsoft, PSD-ul nu e vinovat de mișcările proaste din învățămînt etc. Ce încredere poți să ai că un om care, pus în fața a 180 de file copiate dintr-o altă lucrare, devine brusc orb, va evalua corect și onest o școală de doctorat?

Așa stînd lucrurile, nu-mi pot imagina decît următorul scenariu: că domnul ministru Curaj a fost îndelung torturat și amenințat de forțe obscure, potrivnice învățămîntului, ca să accepte numirea celor două. Altfel, nu văd cum. Și de ce.

Maria Iordănescu este psiholog.