Dl Liviu Pop, pe o pagină de Facebook

De cîteva săptămîni, ministrul Educației, domnul Liviu Pop, a intrat într-un con de umbră: luați cu protestele, cu sărbătorirea României, cu legile Justiției, am uitat cu toții de personajul principal al educației. Pe nedrept, zic eu, citind pagina de Facebook a domniei-sale: domnul Pop nu stă și nu tace o clipă, deși n-ar fi fost rău ca din cînd în cînd să se abțină. Cîteva exemple.

Ce postează domnul ministru al Învățămîntului de ziua României: un text emoționant, urmat de o reclamă la bere (mă rog, e vorba de o bere românească, așa că nu e chiar nepotrivită în mesaj). Textul sună așa: „Să sărbătorim anul 2018 cu mult optimism, cu încredere, cu credință în Dumnezeu și în felul acesta reușim împreună să arătăm întregii lumi că România după 100 de ani este o Românie puternică. Eu sînt mîndru că sînt român, chiar dacă unii care au uitat de această țară încearcă să ne spună că nu mai avem o Românie puternică. Sîntem o Românie puternică și putem dovedi și în anul centenarului că sîntem și mai puternici.“ Acum, în afara faptului că textul pare scris de un copil de clasa a IV-a, ajutat de o mătușă care a participat la spectacolele „Cîntarea României“, altceva nu am de obiectat, dimpotrivă: sînt de acord cu domnul Pop că doar credința în Dumnezeu ne mai poate ajuta. Și, poate, berea.

Altă postare, altă reflecție adîncă: un filmuleț cu o biserică din Maramureș, al cărui titlu, „Credința la ea acasă“, ne face să răsuflăm ușurați: credința are, deci, domiciliu stabil, în nordul țării, nu este flotantă, așa cum am crezut pînă acum.

Domnul ministru este preocupat în permanență și de problemele școlii românești. Nu se sfiește să le semnaleze, să le înfrunte bărbătește: pe aceeași pagină, preia știrea despre o profesoară agresată de doi elevi, într-o școală din Teleorman, știre care descrie incidentul în cuvinte tulburătoare și imagini greu de privit. Soluția domnului Pop vine imediat: „Este 1 decembrie. Dragi părinți, elevi și profesori, trebuie să ne UNIM pentru a nu mai avea situații de genul acesta. Sînt multe legi și regulamente care prevăd drepturi și obligații, dar avem nevoie și de mai multă educație. Mult mai multă educație în familie, la școală și în afara ei.“ Ce frumos! Ce generos! Ce cald! Aproape matern: hai, împăcați-vă, dați mîna, agresori cu agresați, să ne cerem scuze (doar e ziua țării!), să fim uniți și să ne educăm mai mult, și la școală, și acasă. Exact ce mi spunea mama cînd mă certam cu vecinul Marinică. Eu îmi imaginam că un astfel de incident, care nu este singular, din păcate, va naște dezbateri, reguli, sancțiuni, evaluări, vizite la fața locului, îngrijorări. N-a fost cazul.

Ziua de 1 Decembrie pare că a stimulat masiv inspirația domnului ministru al Educației: impresionat de parada militară și de steagurile patriei, domnul Pop a decis: „Începe anul centenarului. Ziua de astăzi mă obligă (!) să modific Legea Educației Naționale, iar pentru clasele a IV-a, a VIII-a și a XII-a să introduc în planurile-cadru disciplina (cu «numele») ISTORIA ROMÂNIEI/ROMÂNILOR. Astăzi avem disciplina Istorie în Legea Educației Naționale“. Eu, una, cred că a fost obligat. Mai mult, torturat, altfel nu ar fi putut naște, decît în chinuri groaznice, o asemenea idee bizară, greu de priceput: vrea să introducă o nouă materie, Istoria României, doar cu „numele“? Ori vrea să transforme istoria universală, predată acum, în istoria patriei și, uite așa, țărișoara noastră devine buricul pămîntului, adică Cezar, Napoleon, Franz Iosef și toți Ludovicii vor fi personaje mărunte, secundare, în filmul istoriei naționale? Nu se înțelege.

Din „public“ i se atrage atenția, totuși, domnului ministru că și așa manualele de istorie conțin preponderent fapte și evenimente autohtone, așa că decizia dumnealui este inutilă. Replica fină a domnului Pop se ițește prompt, ca degetul mic ridicat, atunci cînd „servim“ vinul: „Lecturați (!) bine ce am postat.“

Din cînd în cînd, ministrul ne roagă să stăm în fața televizorului. De ce? „Astăzi, 28 noiembrie, sînt invitatul lui Radu Tudor la Antena 3! Vizionare plăcută!“, ne urează „crainica“ Liviu Pop.

Și, pentru final, am păstrat un mic dezacord între subiect și predicat: „Educația a fost și va rămîne un domeniu de interes major pe agenda publică a guvernului, pentru că doar așa se poate (!) garanta creșterea economică și prosperitatea României.“ Pentru cine nu e ministru, corect e „se pot garanta“…

Cum spuneam, domnul Pop nu stă degeaba. E harnic. Harnic rău! 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro