Din puterea tigrului

Adia vînticel de făcea riduri la femei şi tramvaiul greu venea. Şi am luat ieri tramvaiul şi, cum spuneam, am luat tramvaiul. „Mparfumata trei la un leu!“, şi nu trec cîteva secunde, „Puterea Tigrului, plasture tratează genunchi, cot, şale, trei la un leu!“ În tramvaiul 23, duminica. Şi cum linişte nu poate fi, „Clickkk, bă, cumperi?“. Ace de cusut, ace de siguranţă, bureţei de spălat vase, şerveţele de hîrtie“. Lume îngălată, unghioşi lungi şi nespălate de juma de an vindeau te miri ce. Mărturisesc că la Puterea Tigrului pansament am ezitat. Mă dor şalele de nu mai pot şi de dau un leu pe pansamentele cît buricul degetului, ce mă costă? Ce pot păţi?! Putereeeeea tigruuului! Uite aşa dă omul în dambla, în urît, cu ieftinătăţurile astea. Uite aşa. Chibrite, alifii, ielastice, şoşeţele de plastic. Totul în tramvai. Şi-ţi aminteşti ce-ţi lipseşte.

Ce-ţi lipseşte? De toate! Şi aifoane şi aipoduri se vor vinde în 23 peste doi-trei ani. Cînd mi-era lumea mai pansament, doi ţigănuşi vin cu nişte butoni: „iei, nenea, nişte butoane?“. Da, butoni de cămaşă, hai că botezi şi mata ceva. „Fugi, cioară!“ Coborîrea din tramvai a fost de pomină. La Piaţă la Rîmnicu Sărat. Popor, tone de oameni împiedicaţi în staţia cît un struţ. Ne-mbrînceam, ne dădeam coate. „Puterea Tigrului“ ţipă: „ho, gîştelor, staţi dracului pe loc“. Urlă, lumea încremeneşte, n-ascultă, o ia de la capăt. Şi mă trezeam în tramvai din nou, că în staţie nu mai puteam. Încet-încet mitocanii s-au risipit. Tramvaiul a urlat. Înăuntru se urcaseră scoci, scoici şi macrameuri.