Un vis

M-ar mira să fiu singurul intelectual întristat de micimea pieței românești de carte. Islanda, cu 300.000 de locuitori, are o piață a cărții de 40 de milioane de euro. Noi, cu 20 de milioane, avem o cifră de afaceri în industria cărții de 60-70 de milioane. Pe scurt, sîntem un popor care nu iubește cartea. Argumentele de tipul „prețurilor prea mari“ nu țin. A cumpăra, de pildă, două cărți pe lună înseamnă a dedica bibliotecii personale circa 60 de lei. Hai, o sută. Dar nu despre bibliofobia românească mi-am propus să scriu astăzi, ci despre bibliofilia francezilor, alături de care mi-am petrecut aproape opt ani de viață, la Paris, fie ca studios, fie ca ambasador. Evident, am fost și acolo un fervent al librăriilor. Sînt peste tot. Unele foarte mari, precum cele din rețeaua FNAC, multe altele foarte mici, de cartier, ocupînd 50 mp, în spatele unor vitrine liliputane. Există, în această piață polivalentă, și specializări. Eram nelipsit, ba chiar cu card de fidelitate, din rețeaua catolică La Procure, al cărei cartier general se găsește la doi pași de biserica Saint-Sulpice. În acest din urmă lăcaș își poate afla fericirea orice cercetător al faptului religios: eram, prin urmare, omul potrivit la locul potrivit. La Procure nu pune în rafturile sale decît texte care au, direct sau indirect, o importanță religioasă: ai de vizitat, după cum pică accentul interesului tău prioritar, secțiunea de filozofie, antropologie culturală, patristică, științe biblice, monahism, ascetică și mistică, teologie medievală, istoria reliigiilor, sociologie, geografie și geopolitică religioasă, dicționare enciclopedice, BD-uri, roman, poezie, albume de artă, dar și zona audio, unde găsești CD-uri cu toate formele de muzică sacră cunoscute pe glob. Nimic din ceea ce privește spiritualitatea în sensul ei cel mai larg, complex și ecumenic, nu lipsește, iar producția editorială e mereu abundentă, exigentă, cuprinzătoare, fără prejudecăți.

Exista o notă specială în publicul minunatei librării despre care vă povestesc. Intrau (și desigur intră în ea și fără mine de față) francezi educați, în general catolici, dar și exponenți ai elitelor confesionale „alternative“, de la protestanți pînă la evrei, budiști sau musulmani. Oameni ai Cărții și ai căutării sensului. Călugări și călugărițe din felurite ordine. Universitari, doctoranzi, cercetători la CNRS, boemi eclectici, hipioți grizonanți, preoți de mir, laici practicanți, iluminați anonimi, arheologi ai cunoașterii. O lume aparte, obișnuită cu exercițiile spirituale, cu erudiția și căutarea neobosită a unei forme sau alteia de Absolut. Era limpede că nu toți erau avuți (din specia burgheziei parcate în arondismentele VII sau XVI). Găseai, cu ochii împăienjeniți după nopțile de lectură asiduă, și destui „lumpeni“, figuri modeste, în haine ponosite, un soi de asceți laici, aprinși de patima hermeneutică a sacrului. Sau artiști înșurubați în cercetări iconografice. De toate, într-o diversitate convergentă: un nor de afinități cu un inefabil numitor comun. Mulți dintre vizitatorii librăriei La Procure sînt la rîndul lor autori (de teze, eseuri, sinteze, cercetări fundamentale, ediții critice, prelegeri academice și altele). Și mai mulți sînt însă doar „diletanți“ care absorb cunoaștere, se vor informați, gata să descopere noi piste către miezul inefabil al vieții îngerești.

Pe scurt, asiști acolo la spectacolul forfotitor al omului duhovnicesc în sens larg. Librăria, elegantă și convivială, e agora unei culturi dinamice. Firește că un război, o criză financiară severă sau cutare alt factor perturbator (chemat să mai exprime o dată viclenia istoriei) ar sfîșia oricînd această firavă pînză de păianjen. Și totuși, pe această pînză de păianjen se sprijină civilizația occidentală. Valorile nu se pot turna în beton, nu sînt cazemate, nici citadele inexpugnabile, ci mai curînd nori plini de rouă, care străbat cerul nostru pustiu. Mi-aș dori ca vreodată să pot asista la un asemenea murmur gnostic și pe malurile Dîmboviței. Știu că nu voi apuca o asemenea zi, dar ce mă costă să visez?

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.