Un nou capitol istoric
Pînă în februarie 2022, conducătorii politici și religioși ai Rusiei trăiau liniștiți, într-o deplină opulență. Sistemul lor era reglat, prosper, stabil. Beneficiarilor acestei puteri li s-a urît cu binele. Încolonați în spatele țarului mediocru de la Kremlin – un fost ofițeraș KGB care mi s-a părut dintotdeauna complexat și timid –, ei au detonat încărcătura ideologică pusă la baza Federației Ruse, deschizînd un nou capitol istoric: refacerea manu militari a imperiului sovietic și războiul „metafizic” împotriva Occidentului. Privind îndărăt, vedem Rusia post-comunistă ca pe o țară inițial decăzută economic, umilită de subita ei declasare geopolitică și tot mai vizibil dornică de revanșă. Elita rusă nu a fost capabilă să inspire asumarea critică și depășirea prin pocăință a bilanțului URSS. După trei generații sovietice, rușii au înlocuit marxism-leninismul prin instrumentalizarea Ortodoxiei ca discurs filetist antieuropean.
În România, putem înțelege această renaștere ratată, pentru că – asemenea Rusiei – nu am fost (cel puțin în anii ’90) capabili de lustrație, decomunizare, triumful societății civile și o ruptură reală față de trecutul totalitar. Diferența care ne-a salvat ține de faptul că am fost doar un stat-satelit (nu o republică sovietică) și asta ne-a permis (dacă nu chiar obligat) să ținem pasul cu țările central-europene, reușind pe ultima sută de metri, alături de Bulgaria, integrarea euro-atlantică. La noi, vechea Securitate s-a îmbogățit, a creat un front mediatic antiliberal, a scos din laboratorul șantajului partide ultranaționaliste și s-a folosit de o parte a clerului ortodox pentru a legitima discursul „rezistenței” față de influențele nefaste ale Occidentului „decadent” și „pierderea identității” prin „globalizare”. În același timp, elita intelectuală pro-occidentală a făcut reforme, a creat partide politice pro-europene și a educat democratic noua generație urbană care, fie de stînga moderată, fie de centru-dreapta, a reușit adesea (cot la cot cu diaspora) să facă diferența electorală. Forțele civice și culturale ale libertății și-au găsit din fericire sprijinitori în toate structurile instituționale: administrație, Parlament, armată, media, servicii secrete, confesiuni religioase, contribuind astfel la progresul socio-economic al României. Și totuși, pînă de curînd, meciul nu era tranșat: abia nenorocirea provocată de Putin în Ucraina va duce la adevărata despărțire a apelor.
În Rusia, linia democratică a pierdut partida și nomenclatura a putrezit în mituri colective nocive, pînă cînd a trecut la fapte, declanșînd, pe teritoriul Ucrainei (și pentru a-i pedepsi aspirația spre libertate) un odios război stalinisto-fascist împotriva NATO și UE. Occidentul s-a reinventat, Rusia se vede izolată pe termen lung, China rămîne neutră. România va fi – împreună cu Polonia, statele baltice, Ungaria și Bulgaria – pe prima linie a unui nou Război Rece. Ca și în primul Război Rece, nu ne vom mai permite „ambiguități” lucrative. Clasicul joc românesc la două capete va înceta din rațiuni evidente. Statele de pe flancul estic al NATO vor trebui profund ferite de ideologia ortodoxismului nuclear rusesc, pentru a apăra concludent civilizația libertății, nu doar prin resurse militare solide, ci și prin energii intelectuale și morale adecvate. Atunci cînd Ucraina va reuși să respingă invazia rusă – intrînd simultan în logica reconstrucției asistate și în cea a integrării în UE – vom putea spune că asistăm la adevăratul final al celui de-al Doilea Război Mondial și al URSS. În următorul ciclu istoric, Patriarhia Ecumenică, alături de Bisericile Ortodoxe din Grecia, România, Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova, Georgia, Finlanda și cele din Orientul Apropiat – cu tot cu feluritele lor comunități din diaspora – vor avea vocația de a salva onoarea tradiției ecleziale și teologice răsăritene, demonstrînd că ea nu e intrinsec antidemocratică și că valorile sale spirituale pot modela societăți pacifice, respectuoase cu demnitatea persoanei umane. Viitorul Ortodoxiei românești nu poate fi dictat la Kremlin.
Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.