Sinodul panortodox (XVII)

Mesajul Marelui și Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe se încheie cu trecerea în revistă a temelor: criza ecologică, respectul pentru identitate, raportul dintre Biserica Ortodoxă și politică, dialogul cu tinerii și responsabilitatea nemijlocită.

Criza ecologică reprezintă tema preferată a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, organizator al unor întîlniri deja faimoase și promotor al ecoteologiei ortodoxe. Din necesitate, după catastrofa nucleară de la Cernobîl, Ortodoxia ucraineană s-a deschis la rîndul ei problematicii echilibrului dintre om și natură, redactînd cîteva documente orientative. Mesajul Sinodului Panortodox trece direct la geneza acestui impas planetar: „Este limpede că situația de criză ecologică de astăzi se datorează unor cauze spirituale și morale. Rădăcinile sale sînt legate de lăcomie, avariție și egoism, care conduc la utilizarea necugetată a resurselor naturale, umplerea atmosferei cu substanțe poluante dăunătoare și schimbările climatice.“

Ce ar fi de făcut? „Răspunsul creștin la problema aceasta necesită pocăință pentru abuz, cumpătare și gîndire ascetică, ceea ce reprezintă un antidot pentru supraconsum și, în același timp, cultivarea conștiinței că omul este „iconom“ (administrator) al creației și nu un posesor al ei. Biserica nu încetează să sublinieze că și generațiile viitoare au dreptul la resursele naturale oferite nouă de Creator. De aceea, Biserica Ortodoxă participă activ în diferite inițiative ecologice internaționale și a stabilit data de 1 septembrie ca zi de rugăciune pentru protecția mediului natural.“ Din păcate, însăși această dată de 1 septembrie nu a fost suficient receptată de organismul eclezial, la nivel eparhial și parohial neexistînd prea mult entuziasm.

Pasajul care urmează se dorește o pledoarie pentru identitatea profundă și primatul spiritului asupra banului: „Ca răspuns la standardizarea egalizantă și impersonală promovată în diferite feluri, Ortodoxia propune respectul pentru caracteristicile personale ale oamenilor și popoarelor. Se opune autonomizării economiei din cauza nevoilor umane de bază și transformării acesteia într-un scop în sine.“ Această reflecție introduce un paragraf mai consistent despre raportul cu politica. „Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Vocea ei rămîne distinctă, dar și profetică, fiind o intervenție benefică pentru om. Drepturile omului se află astăzi în centrul politicii ca răspuns la crizele și convulsiile sociale și politice, urmărind protejarea cetățeanului de puterea arbitrară a statului.“

Mulți se vor grăbi să taxeze drept iluzorie neimplicarea Bisericii Ortodoxe în politică. Au doar parțial dreptate. De regulă, se confundă implicarea cu atragerea în politică, prin felurite forme de transfer simbolic de autoritate. Contextual, cum mai bine de jumătate dintre Bisericile Ortodoxe locale au trecut prin experimentul traumatizant al dictaturii proletariatului, concentrarea pe limitarea puterii arbitrare a statului este în sine un progres social-teologic pe care merită să îl semnalăm. Mesajul insistă mai departe pe necesitatea dublării drepturilor omului cu tot atîtea obligații. Sînt subliniate libertatea religioasă și drepturile care decurg din ea: exercitarea credinței în public, fără ingerința statului, și educația religioasă publică.

„Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor, care caută deplinătatea vieții în libertate, dreptate, creativitate, dar și iubire. Ea îi cheamă să se alăture în mod conștiincios Bisericii Celui care este Adevărul și Viața. Să vină oferind trupului eclezial vitalitatea lor, neliniștile, problematicile și așteptările lor. Tinerii nu reprezintă doar viitorul Bisericii, ci și prezentul dinamic și creativ la nivel local și mondial.“ Mesajul subliniază, la final, „responsabilitatea în spațiu și timp, avînd întotdeauna perspectiva veșniciei. Biserica Ortodoxă, păstrîndu-și intact caracterul sacramental și soteriologic (mîntuitor), este sensibilă la durerea, necazurile și strigătul pentru dreptate și pace al popoarelor.“ Cu alte cuvinte, pe cît de ancorată în cer, pe atît de atentă la cele de pe pămînt. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.