Ora închiderii

Una din legile absurde, din ultima perioadă a regimului Ceauşescu, era cea care obliga restaurantele să închidă la ora 10 seara. Chiar şi sîmbăta şi chiar pe litoral, unde oamenii nu mergeau a doua zi la serviciu. Ţin minte cum odată, student fiind, în ultima seară la mare am rămas cu mulţi bani în buzunar şi mort de foame, pentru că nu m-am uitat la ceas şi am depăşit ora fatidică. Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr (şi cred că am mai scris despre asta) că, într-una din ţările cele mai liberale din lume, există o regulă asemănătoare. E vorba de legea care interzice în Anglia şi în Ţara Galilor vînzarea în restaurante şi magazine, după ora 11 seara, a băuturilor alcoolice. O lege care, pînă în urmă cu cîţiva ani, era şi mai drastică (nu se vindea alcool nici după-amiaza, între anumite ore). Istoria ei se pierde în negura timpului. Unii spun că e de pe vremea primului război mondial, alţii că are peste o sută de ani. S-ar putea crede că ajută cumva în combaterea alcoolismului sau a violenţelor pe fondul consumului de alcool. Dar în Anglia am văzut oameni în costum şi cu cravată, cu geanta de serviciu în mînă (englezii sînt nişte domni), la ora 11 seara, vomitînd discret la colţul străzii (după ce probabil au băut în viteză, presaţi de apropierea orei închiderii). Prin magazine, am observat oameni umplîndu-şi coşurile cu multe sticle de bere, la 11 fără 5 minute. Tot Anglia e ţara în care am văzut femei ieşind bete din cîrciumă, luîndu-şi la revedere de mai multe ori. Se îmbrăţişau şi se pupau, se despărţeau, după care iar se întorceau cu braţele larg deschise şi iar se îmbrăţişau de mai multe ori, ca ruşii. Porneau apoi într-un fel de tango, fiecare pe drumul ei... tot aşa, puţin după ora 11. Oră la care metrourile se umplu (e un fel de rush hour nocturn) de oameni tineri, dar şi mai bătrîni, care se manifestă în diverse feluri. Unii vorbesc tare prin vagoane sau se strigă pe culoarele metroului, alţii zac pe scaune în stare de prostraţie. E ora la care, în civilizata Londră, poţi auzi în sfîrşit, rîgîituri (din acelea pline de mîndrie). Mirosurile de prin autobuze devin apăsătoare... puţin după aceeaşi oră fatidică - 11. Totul se raportează la acest moment al zilei. Oamenii care lucrează pînă seara şi îşi doresc o masă în oraş sau măcar o bere, după terminarea lucrului, devin nervoşi pe măsură ce el se apropie. Se uită mereu la ceas, constatînd că timpul pentru ce şi-au propus e tot mai scurt. Şi toţi visează la regimul ţărilor europene, al celor latine în special, cu cîrciumile lor deschise pînă dimineaţa. Există argumentul că numai aşa s-ar putea evita aglomerările de beţivi. Că fiecare ar pleca de la restaurant la ora care i-ar conveni. Se mai spune că, aşa, energiile s-ar consuma la cîrciumă; că nu s-ar mai bea în viteză, că beţivilor ne le mai arde de scandal pe la 5 dimineaţa. Totodată, se constată că în Scoţia, unde regula nu se aplică, nu există mai multe probleme legate de alcool decît în regiunile unde ea e în vigoare. În cele din urmă, Guvernul Blair a luat în seamă toate astea şi doreşte să prelungească perioada pînă la care se pot vinde băuturile. Cu o oră. Londra, 21 august 2005