Gura şi presa lumii " despre 11 septembrie 2001 "

11 septembrie 2009   DIN POLUL PLUS

Solidaritatea politicienilor din alianţa antiteroristă este doar pojghiţa care acoperă compasiunea, frica, invidia, expresivitatea anti fiind mult mai elocventă decît cea a ataşamentului. Telespectatorii români, selectaţi aleatoriu de pe ecran, nu sînt rupţi de restul lumii. De o anume lume. ● În acest moment tragic, cînd cuvintele par atît de sărace pentru a spune ceva despre şocul pe care îl resimţim, primul lucru care îţi vine în minte este acesta: noi toţi sîntem americani! Noi toţi sîntem newyorkezi, tot aşa cum John Kennedy se declara în 1962, la Berlin, berlinez. Cum să nu te simţi, la fel ca în momentele cele mai grave ale istoriei noastre, profund solidar cu acest popor şi cu această ţară, Statele Unite, de care sîntem atît de aproape şi căreia îi datorăm libertatea şi deci solidaritatea noastră. (Jean-Marie Colombani, directorul ziarului Le Monde, Paris) ● Doresc să-mi exprim cele mai sincere condoleanţe poporului american şi să-i rog să fie tari în aceste momente dure, ştiu că sînt dure pentru ei, sînt dure şi pentru noi, pentru că sîntem fraţi toţi în lumea asta mare în care sînt multe rele, dar pot să fie şi multe bune. (un telespectator român) ● Acum, Statele Unite îl caută pe Ben Laden ca orbeţii, în deşerturile din Registan şi din Sahara, absolut decişi să bombardeze jumătate din globul pămîntesc, ca să nu le scape. Deodată, omenirea s-a scindat în două lagăre: cei care sînt gata să sărute picioarele aurite ale americanilor şi cei care le întorc spatele cu mîndrie. Primii o să-i extermine pe ceilalţi şi America va pecetlui dependenţa popoarelor aservite cu sîngele popoarelor nesupuse. Liberalii ruşi " una dintre cele mai urîte specii existente pe Terra " cer ca Rusia să participe la riposta militară orchestrată de Bush. Îl şi văd pe Iavlinski (liderul partidului democratic Iabloko), pe Elena Bonner (văduva fostului disident Saharov) şi pe Novorodskaia (figură politică democratică) căţăraţi pe un blindat, în ţinută de camuflaj, cu aruncătorul de grenade în mînă, îmbrăţişîndu-se, pe malul rîului Kabul, cu soldaţii americani. O altă "întîlnire pe Elba", nu-i aşa? Acum douăzeci de ani, puternica Uniune Sovietică, neliniştită din cauza ascensiunii fundamentalismului în Asia Centrală şi presimţind explozia islamismului radical la frontierele ei meridionale, s-a grăbit să sprijine regimul pro-sovietic existent la Kabul. Şi-a trimis trupele acolo şi a preluat controlul teritoriului afgan. În zece minute, avioanele de luptă ruseşti puteau să ajungă de pe aeroportul din Kandahar la port-avioanele americane staţionate în golful Persic. Iar din Jalalabad, prin trecătoarea Khyber, se deschidea drumul direct către Pakistan şi către Oceanul Indian. Dar cînd agenţii americani Gorbaciov şi Şevardnadze au rechemat trupele, Najibulah (preşedintele Afganistanului între 1986 şi 1992) s-a luptat singur, timp de doi ani, împotriva mujahedinilor susţinuţi de Statele Unite şi a căzut în huiduielile lepădăturilor de liberali ruşi. (Alexandr Prohanov, în Zavtra, săptămînal naţionalist din Moscova) ● În teorie, toate provocările la care s-au dedat Statele Unite în lumea musulmană, chiar începînd din secolul trecut şi pînă la ocuparea permanentă a Arabiei Saudite, unde susţin familia regală, nu sînt nici cauza şi nici justificarea furiei lui Ben Laden. Dar noi l-am provocat şi el a ripostat. Americanii " din 1950, de cînd au început construcţia imperiului lor mondial " n-au înţeles un lucru elementar: în istorie, ca şi în fizică, nu există acţiune fără reacţie. Acţiunile de război sînt diferite. Atacul împotriva Afganistanului " soluţia juntei militare de la Pentagon care influenţează deciziile lui Bush " este un dezastru. Mii de persoane inocente vor fi ucise, înteţind astfel ura împotriva Statelor Unite a miliardului de musulmani din lume. (Gore Vidal, scriitor american, într-un interviu acordat ziarului La Stampa din Torino) ● Nu sînt o fiinţă fără inimă, dar cred că americanii au primit ce au meritat. (un telespectator român) ● Planurile de dominaţie ale americanilor se infiltrează pînă în centrele noastre de cercetări, în universităţi, în mijloacele de informare şi în presă. Ele vor să elimine orice trăsătură autentic egipteană, pentru a impune modelul american. Filmele lor ocupă sălile noastre de cinema, făcînd propagandă rasistă şi războinică, înăbuşind bătrîna şi reputata noastră industrie cinematografică. Serialele lor monopolizează televiziunea noastră şi îi supun pe egipteni la o adevărată spălare a creierelor. Hainele made in USA sau made in Israel, aduse prin contrabandă, inundă piaţa de confecţii. Şi chiar pe "piaţa" drepturilor omului, America încearcă, fără ruşine, să-şi impună conceptele sale asociaţiilor locale, încurajîndu-le să apere drepturile homosexualilor perverşi pentru ca şi ele să se scufunde în prăpastia dezmăţului mondializat. Şi nu mai pomenim de politica ordonanţelor FMI, vizînd distrugerea industriei şi a comerţului nostru, devalorizarea monedei naţionale, explozia sărăciei, favorizarea evaziunii de capital şi generalizarea corupţiei. (Choukri Aza, în Al Ahali, săptămînal de stînga din Cairo) ● N-am să pot niciodată să înţeleg de ce vorbim numai despre terorişti, despre America, despre lucruri care, efectiv, pe noi, românii, nu ne privesc. Ne interesează să avem ce mînca mîine, ne interesează să avem căldură în casă, ne interesează să putem vedea la televizor lucruri cu adevărat legate de realitatea noastră. Îmi pare rău că trebuie să spun, dar aceste probleme cu teroriştii, cu o întreagă omenire care aleargă după un individ pitit în nişte munţi, nouă ni se par extraordinar de departe. (un telespectator român) ● Incidentul din SUA a fost provocat de evrei, de americani ca să-i omoare pe arabi de pomană. De ce nu deschid ochii ăştia? Degeaba îi omoară pe arabi, săracii! (un telespectator român) ● Încetaţi cu porcăriile astea de doliu naţional pentru Statele Unite. Pentru Mihai Viteazul a ţinut cineva doliu naţional, dom’le? (un telespectator român)

Mai multe