Europa între globalizare şi naţionalisme

Locul? Cetatea Eternă. Ocazia (sau pretextul)? Recenta aniversare a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. Evenimentul? Congresul cu tema "Perspective şi valori pentru Europa de mîine". Iniţiator? COMECE: Comisia Conferinţelor Episcopale a Comunităţii Europene. Participanţi? Peste 400 de reprezentanţi ai Bisericilor creştine, dar şi laici: politicieni, economişti, protagonişti ai reconstrucţiei europene. Întrunirea de la Roma s-a încheiat cu redactarea unui mesaj adresat şefilor de stat şi de guvern europeni. O invitaţie adresată Noii Europe de a recupera şi de a "reînnoi dinamismul său originar", de a stabili un echilibru "sănătos" între dimensiunea etică şi cea economică şi de a menţine o politică de protecţie socială adecvată cetăţenilor săi. Manifestîndu-şi preocuparea în legătură cu "actuala pauză de reflecţie în Europa" - subtilitate eufemistică -, episcopii au reliefat urgenţa găsirii unor soluţii instituţionale în măsură să garanteze respectarea demnităţii umane şi a valorilor care derivă din aceasta, precum libertatea religioasă în toate dimensiunile sale. Controversata recunoaştere a rădăcinilor iudeo-creştine în textul Constituţiei Europene, tema familiei, urgenţa realizării dialogului dintre creştini, musulmani şi evrei în Europa multietnică şi multireligioasă au constituit leit-motivele dezbaterilor. Combătînd, pe de o parte, sentimentul "cetăţii asediate" şi a demonizării imigraţiei masive, liderii spirituali creştini au solicitat, pe de altă parte, politicienilor de la Bruxelles recunoaşterea "explicită" a patrimoniului iudeo-creştin al Bătrînului Continent şi au îndemnat statele membre să combată cu toate forţele "revirimentul tendinţelor naţionaliste, rasiste, xenofobe şi al egoismelor naţionale". Rezumînd, viziunea împărtăşită de participanţi a fost că Europa trebuie să fie un spaţiu al dialogului, căci ea este teritoriul unde au fost zămislite conceptele de stat de drept, libertate, demnitate, respectul vieţii umane, păcii şi toleranţei. Iar clasa politică, ce pare a fi constituită din "birocraţi fără suflet", ar trebui să facă loc unor lideri autentici, înzestraţi cu viziuni politice ample şi curaj. Numai astfel vor putea fi depăşite provocările secolului XXI, de la globalizare pînă la alarmant-renăscîndele naţionalisme. Publicăm în continuare opiniile cîtorva participanţi intervievaţi în zilele desfăşurării conferinţei: Luca Jahier, secretar general al Organizaţiei Retinopera / Iniţiativa Creştinilor Europeni; Cardinalul Attilio Nicora, Preşedintele Administraţiei Patrimoniului Sediului Apostolic; Monseniorul Diarmuid Martin, Arhiepiscop al Dublinului şi Primat al Irlandei; Arhiepiscopul Athanasios Chatzopoulos, preşedintele Reprezentanţei Bisericii Ortodoxe Greceşti pe lîngă Uniunea Europeană; Henrik Jozef Muszynski, Mitropolit al oraşului polonez Gnieznienski; Hans Gert Pottering, preşedintele Parlamentului European. Valori pentru "Noua Europă" Luca Jahier: Ne aflăm într-un moment istoric special, în care sîntem chemaţi să aducem mărturie unui timp extraordinar care succede celor două tragedii mondiale, două mari războaie, naşterii unor totalitarisme, divizării Europei. Tocmai în această Europă distrusă au existat persoane care au avut intuiţia de a reconcilia ceea ce fusese sfîşiat. Situînd în centrul acestei acţiuni de reconciliere iertarea, voinţa de a uni ceea ce înainte constituia obiectul divizării, au construit un proiect măreţ: acela al păcii, al implicării, astfel încît experienţa războiului să nu mai fie posibilă pe continent. Însă visului păcii îi era asociată ideea conform căreia s-ar fi putut edifica o lume nouă: cu un chip mai uman, în care să existe mai multă libertate şi mai multă solidaritate. Putem afirma că acest vis a învins, întrucît Europa s-a reconciliat, a reuşit să se construiască pe sine însăşi, să atingă un nivel de bunăstare nemaiîntîlnit în istorie, să garanteze democraţia şi respectarea drepturilor umane. Şi, mai mult, a devenit posibilă realizarea a două mari proiecte istorice inedite: acela de a abandona monedele naţionale şi de a crea moneda unică şi, pe de altă parte, iniţierea procesului de reunificare europeană. În pofida acestor înfăptuiri, Europa este astăzi obosită, îi este teamă de viitor şi este străbătută de convulsii naţionaliste. Dinamica europeană este împiedicată, în multe ţări predomină atitudini de frică, de scepticism sau de îndoială în ceea ce priveşte utilitatea continuării proiectului european. Chiar şi în noile ţări membre ale UE, de la care se aşteptau mai multă forţă şi entuziasm, se poate constata oboseala: sînt ţări bătrîne, chiar şi din punct de vedere demografic. În consecinţă, marile întrebări sînt: cum se poate repune în mişcare procesul de reunificare? Trebuie să ne resemnăm la a sta înţepeniţi în prezent, să apărăm ceea ce am reuşit să dobîndim, veşnic stăpîniţi de teama că vom pierde aceste realizări? Ori, dimpotrivă, ca buni creştini, ar trebui să reînsufleţim un nou anotimp al speranţei, al investiţiei în viitor? Iată de ce principala provocare a catolicilor din Europa, exponenţi ai conferinţelor episcopale sau ai diverselor mişcări şi organizaţii religioase reunite în aceste zile la Roma constă în pledoaria pentru ca Europa să repornească de la valorile sale fondatoare, să se inspire din marile sale intuiţii şi din conştiinţa că este un teritoriu al spiritului. Trebuie să continuăm cu creativitate misiunea căreia părinţii Europei Unite şi-au dedicat existenţele, însufleţiţi de curaj şi clarviziune. Şi să avem înţelepciunea de a ne opune tendinţelor de revenire a egoismelor naţionale, de a redescoperi sensul unui plan de progres social, economic şi civic pentru viitor, pentru fiii noştri şi pentru popoarele care privesc cu speranţă la modelul european. Forţa şi bogăţia din Europa se văd mai bine din afara continentului. Europa este mult mai frumoasă decît pare, fiind astăzi un loc în lume în care mulţi ar dori să trăiască; este suficient să ne gîndim la numeroasa realitate a imigranţilor care vin în Europa. Pe Bătrînul Continent îţi poţi educa liniştit copiii, poţi discuta în mod liber, te poţi deplasa în libertate, poţi studia, spera, te poţi realiza şi te poţi dedica aproapelui. Lucruri care nu sînt posibile peste tot în lume. Cardinalul Attilio Nicora: Sensul acestei conferinţe este acela de a-i îndemna pe creştini, într-un moment în care instituţiile par a fi nesigure în legătură cu viitoarea direcţie a căii de urmat, să devină conştienţi că trebuie să continue, însufleţiţi de speranţă, să ofere bogăţia patrimoniului lor spiritual Europei, pentru a o impulsiona către înfăptuirea unei unităţi autentice. Realitatea extinderii face astăzi posibil ca ţări care pînă acum au fost absente - evident, nu din vina lor - din faza iniţială a procesului de integrare să poată aduce bogăţia lor specifică în cadrul Uniunii. Este important să nu trăim ca nişte resemnaţi, ci, dimpotrivă, să avem mîndria de a oferi şi de a primi şi, mai ales, să avem bucuria de a lucra împreună. Conferinţa ne-a ajutat să devenim conştienţi de acest lucru. Arhiepiscopul Athanasios Chatzopoulos: Conferinţa este o ocazie de a reînnoi cooperarea dintre creştini, organizaţi în Bisericile lor proprii, şi reprezentanţii acestora de la Bruxelles. Există deja 4 reprezentanţi ai Bisericilor ortodoxe la Bruxelles; toţi am fost prezenţi la reuniunea de la Roma. Găsesc tema aleasă foarte actuală, întrucît cred că nu se poate vorbi de viitorul Europei dacă ignorăm baza creştină a continentului. De asemenea, găsesc foarte interesantă şi, în acelaşi timp, inedită ideea de a organiza o dezbatere între reprezentanţii bisericilor şi politicieni. Arhiepiscopul Jozef Henryk Muszynski: Este o întîlnire foarte importantă, datorită faptului că s-au întrunit nu numai membri ai organizaţiilor episcopale catolice, ci reprezentanţi ai tututor creştinilor. În al doilea rînd, a fost o reuniune a episcopilor, preoţilor, dar şi a persoanelor şi organizaţiilor laice. Ne aflam într-un moment special al continentului, pe care-l numim din ce în ce mai des "Noua Europă". Consider că se face în mod exagerat referire la instituţii, în vreme ce Noua Europă înseamnă, mai ales, oameni noi şi principii europene reînnoite. Ne-am reunit la Roma pentru a privi şi a analiza împreună principiile care s-au aflat la baza Europei Unite. Acum trăim un moment inedit, în care ni s-au alăturat ţări noi şi, cu ele, inevitabil, noi tradiţii culturale şi religioase. Este necesar să găsim valori capabile să unească nu numai guvernele, dar şi, mai ales, toate naţiunile.