E simplu
Scandalul din jurul universităţii particulare "Spiru Haret" a provocat reacţia a 35 de personalităţi intelectuale. După cum observa dl Eugen Istodor, "apelul celor 35" a fost urgent escamotat de presă, care s-a grăbit să extragă din text nu atît substanţa " declarat "neinteresantă" " cît concluzia larg trîmbiţată că el anunţă divorţul dintre intelectualitate (în general) şi preşedintele Traian Băsescu. Asta da ştire! Dar staţi puţin şi nu mînaţi. Trebuie să fim cu toţii stupizi pentru a digera o asemenea diversiune. Apelul susţinea că impostura academică şi ilegalitatea respectivei fabrici de diplome trebuie sa înceteze. Nu poţi face o universitate serioasă cu 350.000 de studenţi, dintre care majoritatea la distanţă. Faptul că semnatarii criticau, tangenţial, prima intervenţie a preşedintelui pe acest subiect (de altfel nuanţată ulterior) nu înseamnă că problema atacată se numeşte Traian Băsescu. Ea poartă tot numele "Spiru Haret", cu două rînduri de ghilimele: unul ca scuză faţă de memoria uzurpată a celui care a fondat învăţămîntul românesc modern şi altul faţă de anvergura "lucrativă" specifică acestui paravan generos în aparenţă şi dubios în conţinut. N-am nimic împotriva ideii ca dl Aurelian Bondrea " pe care-l cunosc numai din faima sa de satrap ideologic ceauşist " să fie contemporanul meu multimilionar. Dl Bondrea a înţeles de timpuriu şi a speculat cinic o evidenţă sociologică: aceea că regimul trecut, pe care l-a servit cu zel, a făcut din Universitate un acvariu cu peşti roşii. Înfiinţînd şi dezvoltînd o mega-afacere nestingherită de legi sau de scrupule calitative, tovarăşul-patron a satisfăcut simultan: 1) o imensă cerere de acces la studii superioare şi 2) ispita specific românească a formei fără fond. Prima i-a asigurat abonaţii, gata să plătească pentru a obţine un statut socio-profesional ameliorat. Cea de-a doua i-a umplut catedrele cu profesori care predau orice şi nimic, pe bani frumoşi. Nu vreau să generalizez, există cu siguranţă excepţii de la oroarea acestei frapante escrocherii. Aşa cum există şi merite manageriale de partea dlui Bondrea, care a ştiut să monteze, prin reinvestirea unei părţi din profit, o remarcabilă infrastructură. Chiar dacă n-am semnat apelul de care aminteam, sînt de acord cu el. Şi nu sînt singurul. Ştim adevărul: fabrica de diplome e comparabilă cu o fabrică de bani falşi. Corupţie, complicităţi, sume redistribuite precum în povestea lui Ali Baba, dar mai ales sporirea masivă a imposturii care va duce, prin acumulare, la intoxicarea pieţei muncii din România. Studenţii care-şi cumpără diploma şi se angajează în numele unei calificări fictive sau parţiale îşi fură singuri căciula, dar sînt şi agenţi dizolvanţi ai pretenţiei noastre de a fi europeni. La "Spiru Haret" se pregăteşte " într-un ritm căruia celelalte universităţi nu-i mai pot face de mult faţă " triumful ireversibil al confuziei profesionale, victoria finală a improvizaţiei şi generalizarea fraudei morale în societatea românească. În afara beneficiarilor direcţi ai Sistemului Bondrea, restul ţării nu are interesul ca metoda aceasta de hocus-pocus să se permanentizeze. Nici eu, care ştiu cît am muncit pentru titlul de doctor al Sorbonei, nici ceilalţi cetăţeni " tineri sau nu " care-şi doresc încă o carieră corectă, bazată pe merite şi competenţe verificabile. Dacă opinia publică ar înţelege riscul de durată legat de proliferarea acestor pseudo-universităţi, care vînd pseudo-ştiinţă, e sigur că "apelul celor 35" ar fi semnat de milioane de părinţi. Pentru că nu-ţi iubeşti copiii dacă nu le arăţi nici măcar grija lui Gepetto faţă de Pinocchio... Chestiunea reclamă o veritabilă discuţie publică, urmată de o decizie aplicată prin Ministerul Educaţiei, şi o abordare legală, în sfera Justiţiei. De la Parlament aşteptăm adoptarea pachetului legislativ Miclea, cu care toate partidele, semnatare ale Pactului pentru Educaţie, au fost de acord. E simplu.