Drumurile Damascului

10 iulie 2008   DIN POLUL PLUS

Cînd aterizezi foarte de dimineaţă la Damasc - deja la aproape 30 de grade Celsius şi după o noapte petrecută prin aeroporturi şi avioane - lucrurile sînt destul de tulburi. De sus, oraşul pare înceţoşat, o ceaţă zdrenţuită şi luminoasă (e, de fapt, un praf mai special, amestec de nisip şi variate pulberi industriale). De aproape, după multele Dacii, Solenze, Loganuri şi palmierii pitici, parcă ai fi tot în România, eventual la Constanţa. Sîntem întîmpinaţi de un oficial de la Ministerul Turismului din Siria, gazda noastră, care ne trece prin vămile damasquine - nu puţine - şi ne scoate teferi din declaraţii (pentru aparate foto, camere de luat vederi etc.), îmbrînceli, fente scurte la cozile pentru paşapoarte. În întreg aeroportul (şi oraşul), chipul imberb al preşedintelui Bachar-el-Assad, fost medic oftalmolog la Londra, înscăunat (cu dispensă) la 37 de ani, după moartea tatălui său şi a fratelui mai mare, Bassel, într-un accident de maşină. Chipul lui Bachar ne întîmpină şi la luxosul hotel Sheraton, din centrul nou al oraşului, unde vom aştepta o vreme, bînd cafea cu hel şi degustînd deja miraculoasa ciocolată Ghraoui. Anul paulin Deschis oficial în preziua Sfinţilor Petru şi Pavel, în Siria, la Tal Kawkab, anul dedicat Sfîntului Pavel a debutat ca un elogiu al ecumenismului, al reconcilierii între confesiuni, prilej de celebrare spirituală a unuia dintre cei mai "iubitori de învăţătură" apostoli, dar şi a unui om de acţiune pasionat. Anul paulin 2008-2009 fixează, astfel, naşterea Sfîntului Pavel acum 2000 de ani, între anii 7-10 d. Hr. Datarea pare incertă, după unii biografi, ca, de altfel, şi numele exact al evreului cosmopolit Saul (dar cetăţean roman) din Tars: "Cel pe care îl cunoaştem sub numele latin de Paul s-a născut într-o cetate plină de tensiuni, în jurul anului 15, căci era Ťtînăr», adică avea vreo 20 de ani în momentul convertirii, petrecută în anul 34... Nu vom şti niciodată numele de familie al lui Pavel, nici măcar prenumele, care adesea se confunda cu numele" (Marie-Françoise Baslez). Dincolo de nume şi datări (in)certe, ziua de 28 iunie a fost momentul central al sărbătoririi Anului paulin la Damasc. Pelerinajul propriu-zis (şi care n-a avut un aer prea religios, aducînd mai degrabă cu defilările noastre de pe vremuri, cu surle, tobe şi cravate... cercetăşeşti) a pornit din curtea bisericii Sfîntul Gheorghe din Jdayded-Artouz şi a durat cam o oră. Pînă la "Biserica Revelaţiei" din Tal Kawkab s-a mers în pas alert, în ritm cazon, cu scurte opriri în faţa unor cisterne... creştineşti care împărţeau apă. Un activism ce poate aminti unora de transformarea, după convertire, a tradiţionalistului Saul într-un "activist care se va dărui cu totul Bisericii, după ce a combătut-o cu vehemenţă". Saule, Saule.... La peste 40 de grade, fără vreo adiere de vînt, într-un zgomot asurzitor şi sub flash-uri intermitente, avînd grijă la maşinile luxoase ce transportă invitaţii oficiali de la Vatican sau din partea Ministerului Turismului, cu greu te poţi reculege. Pe drumul Damascului, "omului din Tars" trebuie să-i fi fost la fel de greu. Era război pentru supremaţie comercială şi politică între dinastia irodienilor şi poporul arab al nabateenilor. Revelaţia mistică din anul 34, în urma căreia evreul credincios Saul devine un itinerant "apostol al neamurilor", trebuie să fi fost mai degrabă o experienţă interioară, prima dintr-un lung şir de viziuni şi vise premonitorii care vor face dintr-un intelectual evreu un "creştin charismatic". E, de altfel, şi opinia biografei Sfîntului Pavel, citate mai sus: "Pavel însuşi nu a trăit evenimentul de la Damasc ca pe o convertire în sensul obişnuit al termenului, familiar intelectualilor şi misticilor din vremea lui. ŤConvertirea» paulină nu înseamnă un fel de răsucire a întregii fiinţe, ducînd la o totală răsturnare de valori, a cărei consecinţă este schimbarea de mentalitate şi de comportament. Apostolul cunoştea vocabularul şi adesea a analizat în aceşti termeni convertirea Ťneamurilor» întru Hristos (renunţarea la idoli, schimbarea felului de viaţă şi experienţa pocăinţei), dar nu le-a aplicat niciodată cazului său personal, semn că îl socotea diferit. Experienţa originală, trăită fără îndoială de Saul începînd cu evenimentul de la Damasc, apoi consolidată de-a lungul vieţii şi reflectată de către apostol în propria lui teologie, este cea a unei uniri transformatoare cu Cel Înviat, mergînd pînă la transfigurarea finală... Convertirea lui Saul a fost altceva decît un transfer de credinţă de la Lege către Hristos. Ea a reprezentat mai mult decît o transformare spirituală sau morală. Aceasta a fost o descoperire a efectelor lucrării lui Dumnezeu asupra celui care răspundea chemării sale". Adevărul e că asemenea drumuri - grele, prăfoase, neaşteptate, făcute la pas, printre copii (deja îndoctrinaţi) din taberele de refugiaţi palestinieni, cameramani de la televiziuni occidentale şi doamne învoalate din Alep conversînd în franţuzeşte - te pot face, uneori, să înţelegi mai bine amănuntele istoriilor întemeietoare: pudoarea apostolului Pavel de a povesti ce i s-a întîmplat cu adevărat pe drumul Damascului, graba cronicarului de a transfera totul în regim explicit supranatural, uitarea generală a sensului "răpirii" pauline (trecerea de la întuneric la lumină, înţelegerea, dragostea). La 20 km de Podişul Golan, Biserica Revelaţiei pauline din Tal Kawkab este înconjurată de sîrmă ghimpată şi păzită de patrule de soldaţi ce apăreau ca din pămînt cînd te apropiai nepermis de mult de faţa cealaltă a drumului spre Damasc: drumul spre Ierusalim. Fuga din Damasc Duminica Sfinţilor Petru şi Pavel din Anul paulin a început, ceva mai relaxat, la Biserica Sfîntului Anania, cel care l-ar fi botezat pe Saul şi l-ar fi găzduit chiar în casa sa de pe Uliţa Dreaptă din Damasc. Ca să ajungi la Via Recta, trebuie să străbaţi tot centrul vechi al Damascului, de la Marea Moschee a Omeiazilor, prin piaţa Hamidieh (amestec demenţial de mirodenii, dulciuri, brocarturi, argintărie), lăsînd în spate hamamuri şi caravanseraiuri transformate ocazional în săli de concert. Aproape de Poarta Sfîntului Toma (Bab Touma), în inima cartierului creştin, se află această biserică subterană în care se povesteşte, în fiecare duminică, istoria recăpătării vederii "drepte". Trimiterea lui Anania, întîlnirea cu Pavel, botezul acestuia sugerează, pentru unii exegeţi, "o cateheză de inspiraţie eseniană". Botezul din Uliţa Dreaptă, la rîndul său, a fost considerat un rit de ispăşire şi convertire sub acţiunea Duhului Sfînt: "Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi a văzut iarăşi şi, sculîndu-se, a fost botezat" (Fapte 9-10). Dar adevărata biografie pauliniană de "apostol al neamurilor" nu va începe decît după fuga din Damasc, locul "Noului Legămînt". Ajutat de locuitorii Damascului, Pavel a fost coborît, într-un coş, peste zidul din care s-a ridicat Biserica Sfîntului Pavel de la Bab Kissan. La slujba de ziua sa din 2008, au oficiat patriarhii tuturor bisericilor creştine din Siria. Între drumurile Damascului, mănăstirile din Seydnaya sau cea a Sfinţilor Serghie şi Vah din Ma’aloula (singura în care se mai oficiază slujba în aramaică, limba lui Christos) ori strălucirea arabă a templului reginei Zenobia din Palmyra nu prea poţi să alegi în doar cîteva zile. Ar mai fi fost, desigur, Tarsul (ca punct de pornire al itinerarului paulin), Petra, Bosra sau conservatorul Alep. Am părăsit Damascul, tot pe sus, ca Sfîntul Pavel după un raid pe muntele Kassioun ("al dificultăţii") în chemările la rugăciune ale muezinilor. Se zice că ar fi cea mai bună invocaţie (la fel de bună precum cea făcută în P

Mai multe