Cronică estivală
Pe măsură ce asist la diferite evenimente interne, îi dau tot mai mare dreptate lui Traian Ungureanu care, făcînd o istorie comprimată a Securităţii, vorbea despre România, "ţara lui ca şi cum". E incredibilă capacitatea noastră de a nu finaliza. Începem forţos şi demisionăm fără glorie. În plus, rămînem şi cu impresia că obiectivul a fost atins, mai bine spus: "bifat". Mii şi mii de pagini cu mărturii fac, de pildă, arhiva unui proces kafkian: acela al Revoluţiei şi mineriadelor. Un procuror numit Voinea se legăna pe o pînză de păianjen. Societatea civilă (formată din veghetorii insomniaci ai unei fărîme de justiţie) se făcea că nu lasă prada. Cîteva ziare încă netabloidizate, cu doi-trei jurnalişti care mai dau şanse ideii de adevăr, se zbăteau pentru a menţine subiectul pe agenda publică. Toate cele trei instanţe au fost anulate printr-o "hotărîre" de strămutare scoasă din mantaua stacojie a Curţii Constituţionale. Gata, fraţilor! V-am rezolvat. Mutăm dosarul din mîna procurorilor militari şi dăm contorul la zero, ca să ne simţim proaspeţi: memoria colectivă e iarăşi virgină, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Se pare că totul joacă de partea rea a tabloului. Noile generaţii au alte obsesii, alte aşteptări şi priorităţi. Ce să-i mai spună crimele revoluţiei deturnate şi absurditatea violenţei din 13-15 iunie â90 unui june care avea pe atunci doi ani? Cum să nu fie de-a dreptul antipatici obstinaţii acestei cauze năclăite în uitare, minciună şi sînge? Cîtă cerneală tipografică sau spaţiu de RAM să mai înghită un subiect asupra căruia s-au făcut deja tone de glose gazetăreşti şi nenumărabile discuţii private sufocate de indignare neputincioasă? Ce-i drept, maşinăria lui "ca şi cum" funcţionează pe noi spirale. Dna Kovesi ne promite că, în pofida "demilitarizării", ancheta va continua. Ne-am liniştit. Predăm ştafeta "Noilor Golani", adunaţi într-un ONG, şi le urăm succes. Tot la capitolul nefinalizării definitive pot fi aşezate multe alte teme. Reforma stîngii. N-o vedem, pentru că s-a şi făcut. Unirea dreptei: e în curs, printr-o originală metodă scizipară. Noua Constituţie: se apucă de lucru "intelectualii", numai că se supără partidele. Blocajul se dovedeşte, iarăşi, mai comod şi mai atractiv decît formula inclusivă, orientată spre rezultate. Legea votului uninominal: aveţi puţintică răbdare, stimabililor, că abia s-a terminat sesiunea parlamentară şi toamna bate la uşă. Avem tot timpul să o scriem. Ce să mai zici despre integrarea în Uniunea Europeană? O întreagă societate a lucrat pentru ea peste zece ani, pentru ca acum să cunoască odihna sterilă a lipsei de strategie. Excesul tactic ne-a mai jucat o festă. Şi ce poate fi mai eroic, mai stimulant pentru orgoliul naţional, decît să ajungi la gară şi să pierzi trenul? TVR-ul s-a repolitizat, pe troc. Seceta bate recorduri de istorie meteo, în vreme ce "autorităţile" ne recomandă călduros "duşurile scurte". Icoanele sînt condamnate să iasă naibii odată din şcoala noastră republicană, laică, tolerantă, postmodernă, flexibilă, inventivă, multiculturală şi nobil antropocentrică. Ultimul bastion al obscurantismului religios a fost doborît prin acţiunea concertată a forţelor progresiste. Şi totuşi, victoriile noastre pe atîtea planuri nu ne abonează la plictiseală. Clasa de mijloc a roit-o spre vacanţă. Ceilalţi (fără aer condiţionat) cad seceraţi de caniculă, pentru că Salvarea vine greu. Amînate cum sînt, europarlamentarele se apropie vertiginos, chiar dacă nu ştim cînd. E loc de suspans. În Bucureşti sosesc investiţii, regiunea metropolitană duduie. Sosesc pînă şi turişti niponi, care ne fac să uităm că TVR Cultural vorbeşte, prin vocea unei crainice inepte, despre regina Japoniei, surprinsă de camere în faţa Buneivestiri pictate de Leonardo. Să nu mă întrebaţi de soluţii. Aşa sîntem, aşa vom rămîne, pentru că lumea o duce mai bine, salariile cresc, materia înconjurătoare se organizează superior, în deplină entropie. Cînd burta nu mai chiorăie de foame, defectul de creier comunitar apare pe scanner în cea mai suavă lumină a normalităţii. Mă declar optimist.