Citirea pe dos

Este un suflet fără Dumnezeu capabil să filozofeze în sfera spirituală? Este o inteligenţă declarat atee neapărat corespunzătoare unui suflet fără Dumnezeu? Îţi pui asemenea întrebări, cu gîndul la Nietzsche, atunci cînd descoperi un autor postmodern, îmbibat de revolta mereu frustrată a zilelor noastre. E vorba de Michel Onfray, vedetă cu raft propriu la FNAC şi dreptul antum de a fi editat în "Livre de Poche". Scriitor prolific, fără a deveni neglijent sau frivol. Voce acordată cu aşteptările elitelor franceze. Instanţă a furiei care se descarcă (sistematizîndu-se) prin scris. Lista bibliografică (30 de volume) reflectă acest parcurs frenetic: Michel Onfray nu are nici 50 de ani... Doctor în filozofie, fost profesor la un liceu tehnic (pe care l-a părăsit, deodată cu învăţămîntul public), Onfray a fondat, la Caen, propria universitate populară, de unde propovăduieşte o multiformă teorie a hedonismului declinat în cheie etică, estetică, politică şi epistemologică. Cîteva titluri: