André Scrima: urma și transparența

13 noiembrie 2019   DIN POLUL PLUS

După editarea postumă a scrierilor sale, lăsate în manuscris sau răspîndite prin diverse reviste și volume greu accesibile, a sosit vremea receptării depline a gîndirii părintelui Scrima prin cărți care îi sînt dedicate integral. Faimoasa prefață-portret pe care Andrei Pleșu a oferit‑o unicului volum antum al părintelui, Timpul Rugului Aprins, studiile și introducerile semnate de Anca Manolescu în seria de autor „André Scrima“, pe care o îngrijește cu admirabilă dăruire, articolele și traducerile în franceză ale Ancăi Vasiliu, alături de alte demersuri istorice sau teologice atașate editării operei, au deschis orizontul unei tot mai ample cercetări a unei gîndiri care a ezitat între discursul labirintic și fulguranța fragmentului. Anul acesta a apărut la Humanitas și prima monografie, Omul lăuntric. André Scrima și fizionomia experienței spirituale, scrisă de Ioan Alexandru Tofan, filosof, specialist în Walter Benjamin și Michel de Certeau, dar și în alte delicii interpretative care ar fi fost, cred, pe gustul rafinat și surprinzător al părintelui.

Ioan Alexandru Tofan străbate textele publicate și notițele de arhivă într-o perspectivă hermeneutică integratoare, menită să reconstituie chipul vieții spirituale – centrul și itinerarul lăuntric al personalității și întregii reflecții a părintelui. El aplică, semnalînd în același timp diferența specifică și limitele analogiei, un instrumentar conceptual extras din analizele lui Benjamin și de Certeau asupra unei materii profund tradiționale: monahism, paternitate duhovnicească, liturghie. Rezultă din această intersecție imprevizibilă o privire proaspătă, capabilă să însoțească și să pună în lumină sensurile încapsulate în textele despre experiența spirituală. Inevitabilă este plonjarea în limbajul acestei experiențe și în formele de manifestare ale unei vieți care își produce propria interpretare ca un sistem de semne și urme ale coborârii sau, mai degrabă, ale prezenței transcendenței în lume ca o „pecete“. Esențială rămîne, în metoda adoptată riguros de autor, căutarea „locurilor în care se insinuează subtil referința transcendentă“, depășind opoziția dintre subiectiv și obiectiv sau dintre cunoaștere și viață.

Părintele Scrima avea în permanență scrupulul, exprimat prin infinite tatonări, de a nu rata sau obnubila o delicată, aproape evanescentă realitate: „adierea de vînt lin“ în care Dumnezeu se descoperea profetului Ilie. Căci există în egală măsură riscul de a obtura comunicarea acestei adieri prin formulă ritualistă sau prin sistematizare excesivă. E o tentație a interpretării teologice și a ortopraxiei pe care nu o poate contrabalansa decît viul unei experiențe a cărei discreție este direct proporțională cu intensitatea sa. Iată o mărturie a părintelui descoperită în arhivă: „Și mă tem că am rănit adesea, prin propozițiile mele categorice, această grație în care sensibilitatea întîlnește în mod tainic o lumină care este dincolo de inteligență și de afectivitate și care ar putea fi pneuma“ (p. 228). Ioan Alexandru Tofan este conștient de această miză și reușește cu mijloace noi, în raport cu tradiția, să regăsească demersul părintelui Scrima în miezul său și să-l povestească respectîndu-i dinamica și tăcerile: „Părintele Scrima vorbește, scrie, citește din interiorul unei situări spirituale care se lasă ghicită, sesizată prin semne, nuanțe și detalii. A face fizionomia experienței spirituale, așa cum se desprinde ea din scrierile sale, înseamnă a reconstitui o transparență și a construi, din semne, povestea unei taine“ (p. 28). Nu puține sînt în acest volum formulările sugestive, inspirate, prinse într-o țesătură alertă, în care elementul biografic se îmbină fericit cu reflecția și comentariul. Rod al unei cercetări aprofundate și al unei dispoziții hermeneutice adecvate temei, cartea lui Ioan Alexandru Tofan prilejuiește cu adevărat întîlnirea cu spiritualitatea părintelui Scrima și oferă cu prisosință argumente pentru buna convergență a filosofiei cu teologia.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Mai multe