A fi modern cu moderație

Rémi Brague este unul dintre cei mai importanți filosofi francezi contemporani. Specializat inițial în filosofie antică, s-a impus în lumea academică prin lucrările sale de medievist, cu deosebire în istoria filosofiei arabe, dar și iudaice, precum și printr-un demers comparativ despre sensul filosofiei în culturile marcate de iudaism, creștinism și islam. Competența sa nu a funcționat ca o limită inhibantă pentru gînditor. Dimpotrivă, și-a pus specializarea în slujba unui demers intelectual mai curajos și mai larg, scriind mai întîi o carte care i-a adus o anumită faimă, Europa, calea romană (1992), și orientîndu-se treptat spre o interpretare a sensului culturii și al civilizației europene, de la sursele acesteia pînă la ceea ce el numește „eșecul proiectului modern”. Membru al Academiei de Științe Morale și Politice, distins cu Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze, dar și cu Premiul Fundației „Joseph Ratzinger – Benedict al XVI-lea“, Brague a devenit un filosof a cărui notorietate nu înseamnă niciodată cedarea de la rigoarea și probitatea specialistului. Este deja cunoscut publicului nostru grație mai multor traduceri, de la cartea despre Europa la două dintre marile sale sinteze: Înțelepciunea lumii și Legea lui Dumnezeu.

Foarte recent a apărut versiunea românească a celui de-al treilea volum al primei trilogii publicate de Rémi Brague, Modern cu moderație. Timpurile moderne sau inventarea unei înșelăciuni (trad. de Cornelia Dumitru, Editura Spandugino), completînd astfel arhipelagul operei filosofului în cultura noastră. E o carte provocatoare pornind de la titlul care intră în antiteză cu faimosul îndemn al lui Rimbaud: „Il faut être absolument moderne!”. Brague ne invită la o privire critică, nu din spirit antimodern, ci pentru a aplica pretențiilor modernității spiritul critic prin care ea însăși se definește. Nu e o carte tematică despre moderație, ci despre cum să înțelegem modernitatea temperîndu-ne gustul excesiv pentru nou cu orice preț, căci, dacă ne gîndim bine, nu tot ceea ce e nou e și adevărat; nu tot ceea ce e nou e și bun; nu tot ceea ce e nou e și inteligent (și seria ar putea continua).

Brague consideră că excesul de modernitate este semnul unei patologii, pe care o numește modernită: atenția hipnotică față de prezent, cultul pentru noutate, ideologia sau cvasi-religia progresului, toate aceste elemente care constituie portretul condiției actuale de la sine înțelese. El vrea să ne prezinte modernitatea mai degrabă ca pe o problemă decît ca pe soluția la îndemînă; îi deconstruiește pretențiile de originalitate absolută, identificîndu-i sursele vechi și – ceea ce e mai grav, în ochii modernilor exemplari – religioase. Dar partea cea mai interesantă din acest efort de genealogie intelectuală constă în identificarea riscurilor și a eșecurilor modernității: ideologizarea, nihilismul, lipsa de temei care conduce spre o „cultură a morții”.

Nu este o carte antimodernă, după cum anticipam pentru a bloca dintru început o eroare de lectură, ci o carte polemică la adresa triumfalismului inconștient al unei modernități care se vede ca orizont de nedepășit al vieții și al gîndirii. Crizele din ce în ce mai acute și mai dese ale civilizației occidentale contemporane sînt, pentru Rémi Brague, simptomul că trebuie să privim critic „proiectul modern”, care, da, a adus progrese incontestabile în multe domenii, dar care comportă un risc major pentru civilizația care l-a generat, nemaifiind capabil, dacă își continuă excesele, să ofere o rațiune pentru viața ca bine. Or, ceea ce Brague propune este să vedem ce s-a întîmplat din secolul al XVII-lea pînă astăzi în planul ideilor care au avut efecte istorice și să întrezărim cum se poate ieși din impasul actual. 

Modern cu moderație este, înainte de toate, cartea unui spirit iconoclast, așa cum se pare că se recunoaște a fi autorul, care ia în răspăr ideile de-a gata, le răsfiră alcătuirea istorică, le identifică mizele reale și nu se ferește să formuleze chestiuni inconfortabile. Cu vigilență conceptuală, ironie și îngrijorare, Rémi Brague atinge reflexele mentale devenite atitudini generale ale epocii noastre, întrebîndu-se: cum putem fi moderni fără a ne autodistruge?

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).