Din gîndirea „pedagogilor de şcoală nouă“

Acesta este încă un articol despre doamna Ecaterina Andronescu. Mai precis, despre declarațiile politice ale domniei-sale, făcute în calitate de parlamentar. De ce încă un articol? Fiindcă nu reușesc cu nici un chip să îmi explic cum de a ajuns un asemenea personaj să ocupe un rol atît de important în organizarea și reformarea învățămîntului românesc. Citatele de mai jos sînt exemple perfecte pentru ceea ce se numește „vorbirea în bobote“: nu spui nimic, dar dai impresia că spui ceva adînc, esențial. Nu ai de spus nimic, în fond, dar îți imaginezi că ceilalți sînt dependenți de cuvintele tale. Iată citatele.

Declarație politică susținută în 2010: „În opinia sociologului politic italian Norberto Bobbio, «cetățenii, odată ce li s-a încredințat dreptul de a-i alege pe cei care îi guvernează, sînt suficient de bine informați ca să îi voteze pe cei mai înțelepți, mai onești și mai luminați dintre semenii lor.» L-aș contrazice pe ilustrul sociolog doar prin-tr-o simplă raportare la realitatea imediată, dîmbovițeană. Oricum s-ar prezenta situația relației dintre guvernanți și guvernați, consecințele acestei relații de putere sînt diferite. În cel mai fericit caz, autoritatea, cînd există consensualismul colectivității care a ales-o prin vot, are posibilitatea să facă să fie respectate legea, norma, conveniența. În cel mai rău caz, asistăm la o disoluție a puterii, cu toate consecințele ce decurg de aici: schimbarea puterii. După cum se știe, nimeni nu poate fi de acord cu înlăturarea de la putere fără să manifeste opoziție la acest fapt. Regulile stabilite de tine sînt mai bune întotdeauna decît regulile stabilite de alții! Ceea ce v-am prezentat cît se poate de succint nu este o lecție de științe politice, este doar o încercare de-a mea de a lămuri cum stau lucrurile atunci cînd cineva deține puterea și ce poate face cu ea.“ Ce înțelegem noi de aici: că noi, alegătorii români, nu sîntem chiar așa de deștepți. Dar chiar și așa, dacă sîntem proști, dar „consensuali“, Puterea are autoritate. Dacă, însă, PSD-ul e bine informat și majoritar, schimbă puterea. Dar liberalii nu vor să plece. Iar Norberto Bobbio habar n-are de România.

Postare pe blog-ul propriu, 2008: „Liberalismul românesc generează prosperitate economică, e adevărat. Dar pentru cine? Pentru un grup restrîns de oameni care au acces la resurse. La resursele statului. Resurse generate de cei care muncesc prin valoarea adăugată a job-urilor pe care le au, prin taxele şi impozitele pe care cu toţii le plătim.“ Un discurs numai bun pentru întîmpinarea tancurilor rusești de către oamenii muncii, la intrarea lor eliberatoare în Capitală: oricum, capitalismul e rapace, marxismul e dătător de speranțe, ia de la bogați și dă la săraci.

Intervenţie făcută în cadrul reexaminării Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, 2007: „Poate că nu facem suficient. Cu siguranţă, am putea să facem mai mult. Dar vreau să ştiţi că sînt mii de copii care anual vin în liceele din România, sînt mii de copii care anual vin în universităţile noastre, după ce au terminat liceul în România şi-şi continuă studiile aici. Drama, şi a noastră, şi a lor, este că nu reuşim ca ei să se întoarcă acasă şi de acolo, de acasă, să promoveze valorile neamului românesc şi în felul acesta să fim şi noi mai mulţumiţi pentru lucrurile pe care le facem. Sînt convinsă că şi în această lege putem să scriem că putem să facem mai mult pentru ei. Şi poate am făcut uneori şi fără voia celor care sînt oficialităţile din ţările respective care nu acceptau ca noi, România, să le oferim burse, ca noi, România, să-i şcolim pe teritoriul românesc. Şi totuşi, lucrurile acestea s-au întîmplat, cu dificultăţi pe care nu le-am trecut cu uşurinţă. Ar trebui poate să ne îndreptăm în mod special atenţia spre Valea Timocului pe care, din păcate, am cam neglijat-o, şi cu siguranţă şi prin această lege putem să adăugăm în plus şi faţă de românii din celelalte zone din jurul României sau mai departe de România, să simtă că aici este acasă şi, într-adevăr, să simtă şi grija noastră faţă de ei.“ Emoțiile au luat-o înaintea cuvintelor și le-au lăsat fără cap și fără coadă, fără subiect și fără predicat, fără logică și fără topică, de izbeliște, în neant. E limpede, în orice caz, că legislația pentru reforma învățămîntului autohton trebuie să înceapă cu un accent special pe Valea Timocului…

Postare pe blog-ul propriu, 2007: „După opinia mea, în toată lumea, educaţia a devenit centrul preocupărilor tuturor politicienilor, pentru că toţi realizează că fără resurse umane poţi să ai cele mai perfecţionate maşini de pe pămînt, sau nu le ai nici pe ele, pentru că şi ele reprezintă creaţia omului, dar fără resurse umane nu poţi să ai dezvoltare.“ Cu alte cuvinte, n-ai oameni, n-ai mașini, n-ai dezvoltare, fandacsia e gata. Ei, și după aia, din fandacsie cădem în ipohondrie. 

Maria Iordănescu este psiholog.