Dimineața cînd am văzut ceapă

„God presents the truth to us in such a way that he requires us to examine everything before us, and to investigate whether or not it is true. Now, we can deduce from this that he asks nothing of us other than to examine and investigate what is before us and to do this with care, and that he will be satisfied so long as, once we’ve examined it to the best of our ability, we accept as true those objects which seem to be true, and so long as we love them as a gift from heaven. It is impossible for a sincere love of any object which, -once we’ve examined it most carefully, we accept as a gift from God, and which we only love because of our conviction that it comes to us from God, to be a bad thing, even were that conviction to be mistaken.“ Textul acesta vorbește despre toate cîte Dumnezeu le dă, inclusiv dragoste și ceapă. E din Pierre Bayle (1647-1706), On Tolerance, or A philosophical Commentary on these Words of the Gospel, Luke XIV. 23, Compel Them to Come in, 1686. Am văzut ceapă într-o adunătură de negustori. Luasem morcovi, am trecut prin struguri și am vrut să iau juma’ de ceapă. N-am putut, am luat o funie. Greu de știut de ce am luat ceapa în cîrcă. Ar fi trebuit să fug cu altele. Conopida ori varza sînt mai apetisante. Dintr-o dorință nestăvilită, m-am îmbulzit pe ceapă, era ceapă de apă, adevărat, cu formă de puțulică, pentru cei inițiați, care știu roșiile-puțulică. Deci cîrca de ceapă și am cărat-o/aruncat o, în lăcomia mea, într-un coș de nuiele. Am uitat. Ca și cum aș lua ciorapi. Acum doar nu o să visez ziua în care port ciorapii cei noi, nu? Și ieri am făcut supă de ceapă, la vreo trei săptămîni. Conviction to be mistaken, ziua cînd am făcut supă de ceapă. Fiindcă a trebuit fiartă o găină pentru zeamă. Și luat Emmental pentru ceapă. Păi, nu e ceapa dar de la Dumnezeu?