Diete și cîteva gînduri despre nutriție

Ca mulți dintre voi, probabil, am început și eu anul cu o dietă și cu gîndul să mănînc „mai sănătos”, adică să renunț la obiceiurile proaste alimentare și mă dedic cu fervoare „celor bune”. Desigur, teoretic cam știu ce și cît să mănînc (nu am mîncat niciodată în exces, mai degrabă la ore nepotrivite, iubesc legumele mai mult decît carnea, dar cel mai mult cred că iubesc brînza, pot trăi fără dulciuri, mai puțin fără vin), nu trebuie să caut pe net rețete-minune și să aflu metoda prin care a slăbit nu știu ce „vedetă” treizeci de kilograme... și nici nu vreau să slăbesc atît, Doamne ferește, să fiu numai piele și os, să-mi cadă fața chiar acum la început de băbenie și mai ales nu sînt pregătită financiar să-mi schimb într-un mod fundamental garderoba, deși mai păstrez încă o pereche de blugi din liceu, cine știe? Așadar mi-am propus să slăbesc și eu cinci, hai șapte kilograme, ca omul normal, să nu mai simt cînd urc pe munte că, deși nu am un rucsac în spate, car totuși un rucsac după mine, iar rucsacul ăla sînt eu, cum mi s-a întîmplat la începutul anului. În plus, colesterolul „ăla rău” e la limită, trigliceridele ușor depășite, n-are la ce să-mi strice traiul ăsta „dietetic” și sănătos. Bun, să trecem le treabă! 

● Vreau să vă zic de la bun început că sînt specialistă în diete, în tinerețea mea (post)adolesecentină le-am ținut cam pe toate. Și pe aia cu 1.200 de calorii pe zi, în care îți cîntăreai la milimetru alimentele, și pe aia cu o zi orez, o zi lactate, o zi carne, și Montignac – „Mănînci, deci slăbești!” –, și Rina, și dieta cu mere sau grapefruit, și pe cea cu ananasul care arde caloriile „negative”, am încercat la un moment dat pînă și dieta cu vermut în care beai trei păhăroaie de vermut pe zi, te amețeai, te culcai și uitai de foame. Astăzi există nutriționiști, pe atunci nu erau și țineai diete după ureche, dar cred că și acum e cam la fel. Singura dietă care a funcționat cu succes a fost frustranta și istovitoarea înfometare. Bine, eram puștoaice, voiam să se vadă rapid „rezultatele”, să zică colegele la școală: „Fată, dar ce ai slăbit!”. După 40 de ani ai ceva mai multă răbdare și nu te mai cîntărești obsesiv la două-trei ore (dar și slăbești mult mai greu ca la 20). În tot acest timp în care noi, fetele, muream de foame, părinții noștri încercau alte „rețete” pentru a trăi o mie de ani – ouă de prepeliță, băute dimineața pe stomacul gol, dieta Oshawa care „vindecă” toate cancerele posibile și imposibile, și celebra kombucha, creșteau niște ciuperci în borcane și beau zeama în care acestea viețuiau.

● Apropo de moda asta cu „detox” care impune ca organismul tău să fie mereu detoxifiat și curățel, ca al unui bebeluș. Mi-am luat și eu la un moment dat niște ceaiuri din astea de detoxifiere. De la Plafar. Am băut o zi, am băut două, prin a treia zi simțeam că mă scurg pe stradă, mi-era rău – „Uite, ăsta e un semn că se detoxifiază corpul meu, bietul de el!”. În a cincea zi m-am lăsat, prea multă detoxifiere strică. 

● Semințe de chia, dimineața, pe stomacul gol. Se „umflă” în stomac, cică dispare senzația de foame. Și scapi ca prin minune și de celulită. Ale naibii semințe, doi în unu. Mă înfund de vreo trei săptămîni cu semințe de chia, ceva bun tot or face ele acolo și, în plus, n-au nici un gust, ceea ce e de bine.   

● Suc de cartof crud pentru gastrită. Mă lupt cu o gastrită de ani buni, am stors la cartofi în fiecare dimineață pînă mi s-a acrit. Așa mi-a zis mama că o să mă „vindec”. Trebuie să-l amesteci cu un pic de suc de morcov și cu niște apă ca să poți să-l înghiți. N-am scăpat de gastrită, însă am început să am palpitații. Gastrita e din vina mea – pînă la 35 de ani, masa numită mic dejun pentru mine nu exista, doar cafea și țigări pînă pe la ora două. Am renunțat la cafea, oricum nu eram mare fan. M-am îndrăgostit de micul dejun, mi se pare cea mai utilă masă a zilei – ouă fierte moi în care scufunzi o cojiță de pîine, o brînzică, niște roșii, avocado, cereale pe care le combini cu tot felul de fructe și de iaurturi ca un șaman. N-aș rata mic dejunurile din deplasare, de la hotelurile bune, de 4-5 stele, pentru nimic în lume. Mă trezesc special pentru ele, dacă nu am altă treabă după aia, mă culc la loc vreo oră. Gastrita mea se simte mult mai bine. 

● Nu-mi plac grăsimile, de cînd mă știu decupam bucățica grasă din ceafa de porc și o lăsam deoparte. Foarte rar aș mînca un cîrnat, așa, de poftă. Mici? Doar cei din Obor, nu pot mînca mai mult de doi. Slănină, jumări? Ar putea să nici nu existe. Dacă ar fi după mine aș mînca în fiecare zi pește la grătar cu ceva legume și-mi dau seama că sînt candidată perfectă pentru dietă. Totuși, în țara noastră e greu să ții această dietă simplă, mediteraneeană, deși avem ieșire la mare, se importă pește din Grecia care de multe ori, după ce îl cumperi de la supermarket sau chiar din Piața Obor, pare mort și înviat de zece ori, prin congelare și decongelare, nu are nici un gust. Așadar ar trebui să mă mut în altă țară ca să pot mînca așa cum îmi doresc.       

● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.

● Zahăr? La capitolul ăsta stau foarte bine, cred că am un noroc nativ, nu-mi plac dulciurile. Și cred că zahărul poate fi o reală problemă pentru că am văzut oameni în jurul meu care își închipuie că trăiesc sănătos, nu beau, nu fumează, dar nu se pot abține să comande la restaurant două deserturi care le fac cu ochiul din meniu pentru a lua cîte o linguriță din fiecare. De cînd țin dieta asta din noul an, mă uit foarte atentă pe etichetele produselor pe care le cumpăr – aproape 90% conțin zahăr în diverse forme. Chiar acum m-am întors de la supermarket, mi-am luat niște boabe de porumb, la cutie, pentru o salată. Din șase produse disponibile pe raft, cinci conțineau zahăr. 

● Am căzut în plasa unei diete care e foarte la modă acum – Intermittent Fasting sau post intermitent. Există „filozofii” întregi pe net despre această dietă. Orice dietă e o religie, de fapt. Orice ideologie dăunează grav sănătății. De fapt, principiul oricărei diete e simplu și de bun-simț – te abții de la niște lucruri. În cazul de față, nu mai mănînc seara, ceea ce e perfect și pentru gastrită, nu mai comand o pizza la miezul nopții, pentru că, deh, aș mînca o pizza, iar un livrator Glovo mi-o poate aduce la ușă. Și am grijă, în rest, ce mănînc, pentru că sînt la dietă, nu-i așa? 

● „De ce ai slăbit așa, fată?”, m-a întrebat prietena mea, de la o rotiserie. Adevărul e că nu slăbisem mai deloc, dar după o săptămînă mă ascuțisem la față ca lupta de clasă. Asta e prima fază. 

● A doua fază. Am continuat ce începusem – cu restricții și încercînd să mănînc în anumite intervale orare. Abia îți iei un mic dejun și te pomenești că trebuie să-ți iei cina. Viața ta se consumă, de fapt, stabilindu-ți o disciplină alimentară. De fapt, asta înseamnă orice dietă. Disciplină. Îmi amintesc că bunicii mei de la Cluj mîncau doar în anumite intervale orare – la 6-7, un mic dejun frugal, la 2, o masă de prînz cumsecade, la 8 seara, o cină ușoară, cum ar fi mămăligă cu lapte. Nu au fost niciodată niște oameni grași. Nu i-am văzut niciodată să ciugulească din frigider între mese. Poate că, de fapt, ne-am pierdut o obișnuință de a acorda o atenție specială meselor zilnice, dar pentru asta îți trebuie o tonă de timp. 

● Apropo de timp, de cînd țin dietă și mănînc „sănătos”, îmi petrec cel puțin două ore pe zi în bucătărie. Am învățat să fac rădăcinoase la cuptor, am aflat care e, de fapt, gustul păstîrnacului,  apreciez cartofii dulci în această combinație și buchețelele de conopidă care ies crocante. Știu să fac chifteluțe fără prăjeală, minunate. Și cum te poți sătura din mai nimic, cu un humus cu castraveți murați. Am făcut frigărui de miel. Și zeci de combinații de salate. Cu un dressing ușor doar din iaurt și hrean. Totul e bine, însă, din păcate, nu toate zilele sînt la fel. Ai zile din alea în care alergi și te consumi, și te enervezi, și ajungi pe la opt acasă nemîncat, și se duce naibii toată dieta. Îți deschizi o bere, simți că leșini de foame, mănînci ce apuci, după care cazi lat. Cred, sincer, că pentru a ține strict o dietă trebuie să fii cel puțin pensionar, rentier sau eventual bugetar ca să-ți dedici o mare mare parte din timp alimentației tale fără cusur. Apropo de bugetari, am văzut fără voia mea cum niște doamne, dintr-un minister, își preparau, la ora prînzului, cu o nespusă meticulozitate, o sălățică orientală. În birou, fără nici un fel de stres, tăiau cartofiorii mărunt, mai puneau cîte un un castravecior, apoi măslinele. Toate erau destul de suple și, probabil, la dietă.