Democraţia grătarului

7 martie 2018   Societate

Nu există. Dincolo de toate campaniile feministe pentru diverse cauze, democrația grătarului rămîne o utopie, un fum în vînt.

Bănuiesc că nu există nici o casă respectabilă cu o fărîmă de curte fără locul ăla special pentru grătar. Poți să ai o curte cît un timbru, spațiul de afară poate fi oricît de mic, poți să riști chiar să sari din casă direct în grătar, dar nu se face să nu ai așa ceva. Pe lîngă bormașină, sigur că e un must al oricărei gospodării care se respectă. Chit că stai la bloc și ai mașină, tot vei avea pe acolo un grătărel mic de luat la picnic pe marginea drumului.

În România se grătărește peste tot. În curți, în poienițe, la serbări cîmpenești și la zilele orașului, la festivaluri de muzică, în excursiile cu amicii la munte, la cimitir, pe balcon și pe trotuar.

Știu în București cîteva locuri unde se face negreșit grătar pe trotuar în week-end-uri. M-a amuzat întotdeauna lejeritatea cu care unii se revarsă din casă în stradă. Strada devine cumva o prelungire a sufrageriei, se creează acolo un flux miraculos între privat și public pe care am încercat să-l văd pe oriunde am putut să ajung în lumea asta. Am văzut așadar că, cu mici variații stilistice și de oportunitate, să-i zicem, revărsarea casei în stradă funcționează și în micile orășele italienești, dar și pe străduțele medievale spaniole sau franțuzești. La Copenhaga, unul din centrele masive de hipstereală, unde băutura e al naibii de scumpă, am putut să stau umăr la umăr cu zeci de oameni cere ieșiseră să se bucure de o seară caldă de vară pe unul din podurile care traversează canalele orașului. Tineri și bătrîni ieșiseră afară care cu cîte o sticlă de vin și cu pahare, care cu ceva de mîncare și se veseleau acolo, în buricul orașului, într-o totală lipsă de inhibiție. Minunat mi s-a părut cînd am văzut și un grup care robotea în jurul unui mic grătărel. Pe pod, da, printre pietoni aiurea și mașini. Pe grătar sfîrîiau niște cîrnați (danezi, presupun), iar de ei avea grijă un băiat.

Căci de grătar va avea grijă întotdeauna partea masculină, fir-ar să fie. Mi s-a întîmplat de atîtea ori să fiu alungată ca o muscă sîcîitoare din preajma acestei îndeletniciri, că, nu vă ascund, nutresc o profundă antipatie și invidie la adresa masculilor care acaparează grătarele. Ce, eu n-aș fi în stare să învîrt un mic? Să întorc o fleică? O ceafă, un cîrnat din ăla lung făcut rotocol și fixat cu o țepusă de lemn? Hmm? N-aș fi?

Se pare că nu. Pentru că treaba cu grătarul e mult mai profundă și poartă cu ea un soi de misticism ancestral. Nu vă spun ceva nou, normal că nu-mi fac iluzia că oi fi eu aia care a descoperit instinctele activate de vînător-culegător care animă brusc orice parte bărbătească în preajma unui foc deschis. Femeie să fii, ia încearcă să te bagi puțin în cercul închis din jurul cărbunilor încinși. Ia îndrăznește să sugerezi cu o voce mică, strecurată prin gardul verde și bine împletit al sticlelor de bere din mîinile care păzesc grătarul, că jarul ar fi acum numai bun de pus ceva pe el. O să primești cel mult niște priviri condescendente și invitația de a pregăti, după ce se termină arderea cărnurilor, ceva legume sau ce mai mănîncă fetele pe lîngă. Atît ai voie să faci, femeie, rondele de dovlecei copți după ce se termină fericirea mustindă a micilor. Și să zici mersi că te-au lăsat să te joci cu focul. Și că dovleceii ăia ai tăi au luat gust de mici. Nu că ar fi ceva rău, micul e divin, o recunoaștem cu toții, iar ceva din divinitatea asta parfumată s-a transferat și pe umila legumă pe care ai avut voie, în fine, s-o grătărești.

Am trecut acum ceva timp pe lîngă amicii care frig cărnuri pe trotuarele Bucureștiului. Jur că am vrut să le cer un mic, dar m-a inhibat privirea aspră a unuia dintre grataragii, care a presupus (greșit) că mă deranjează activitatea lor prea în public. Iertăciune celor deranjați, dar prefer un grătar unei bormașini, să zicem. Data viitoare o să le cer. Sînt sigură că o să primesc. Pînă atunci rămîn cu frustrarea că n-avem drepturi egale în fața unui grătar. Protestez! 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe