De ce le e fetelor mereu frig?

De ce le e fetelor mereu frig? Pentru că sînt mai delicate, mai fragile, pentru că se dau cu ojă și rimel și vin la serviciu cu umerii goi? Posibil. Dar, cu toată fragilitatea asta, o să vă mire cîtă dîrzenie pot pune pe masă atunci cînd trebuie să se impună în fața unui aer condiționat! Mă rog, a grupului care vrea să țină aerul deschis atunci cînd afară sînt o mie de grade, de stă să se topească structura de metal a clădirii în care muncim cu toții.

Stai, muncești, clămpăni la calculatorul ăla al tău, te mai întorci cu scaunul și te uiți puțin afară, de la etajul de foarte sus unde te afli. Ești învăluit confortabil într-o păturică de aer răcoros și stătut care se învîrtește în cerc, necontenit, de niște ani buni, un aer artificial în care zboară fără odihnă diverse categorii de virusuri care se trezesc ba primăvara, ba toamna ca să se înfigă în oameni. Dar e bine. Acum e bine. Afară e o vară din aia bucureșteană, de Bărăgan dospit, prăfos, din cele care te afundă pînă la călcîie în asfaltul cleios. Toți copacii au rămas stană, nu se clintește nici o frunză, frunzele sînt oricum acoperite de un praf negru, soarele îți înfige sulițe în cap, înțelegeți dumneavoastră.

Iar ea se va ridica de la birou să închidă aerul condiționat. Cîțiva vor ridica priviri mirate din ecrane. „Nu mai pot de frriiig“, va spune silfida. „Uite, mi s-au învinețit mîinile și picioarele de frrriiig!“ Te uiți instinctiv spre picioarele ei. Un buchet de unghii colorate corai iese din două bretele de sandală, subțiri ca spaghetele. Fata își strînge demonstrativ umerii care ies dintr-o rochie de vară cît o batistă. Moare de frig. Afară, contururile realității unduiesc ca în deșert. Din gura de metrou ies o cămilă și un beduin. Afară, merge vuind un cuptor pus la 369 de grade. Afară, cineva se pregătește să pună niște cozonaci imenși în cuptorul ăla. Înțelegeți dumneavoastră. Ea închide aerul. Cinci minute durează pînă cînd ți se lipesc blugii de scaun, iar mîna făcută gheară după forma cocoșată a mouse-ului transpiră rău. Îți bubuie capul de căldură, dar îți propui să mai aștepți măcar cîteva minute ca să te ridici și să deschizi aerul ăla nenorocit la loc.

Înaintea ta cedează un coleg care se ridică și pornește aerul. Silfida e jos, la țigară, profitați cu toții de lipsa ei și vă răcoriți cu mîinile și cu picioarele pe sus. Excel-urile răsuflă ușurate, imprimanta clipește prietenos, în aer răsună parcă o melodie cu foșnet de frunze răcoroase de munte. Silfida se întoarce, închide aerul. Trec cinci minute. Cineva se ridică și-l pornește. Nervii sînt întinși, o să vă scoateți unii altora ochii cu markerele portocalii.

Evantaiul de sentimente e larg deschis. Se invocă nesimțirea celor mai zdraveni care vor să stea cu capetele în curentul de aer ucigaș fără să le pese de semenii mai delicați. Se aduc ca întăriri alte fete fragile, cu umerii goi, care suferă de laringită, faringită, nevroze, pareze. De partea ailaltă se fac iar toate miștourile cu curentul și cu românii, se dau sfaturi ca fragilele să-și aducă cîte un pulovăraș și o pereche de șosețele de acasă, se încearcă schițarea unui orar de pornit-oprit aerul. Cît se discută/urlă toate astea, condiționatul merge. Un șmecher l-a pornit iar în învălmășeala generală. Între timp, lucrurile par a se mai fi calmat, în tăcerea densă se aude clămpănit de tastatură. E bine, e răcoare.

Ba parcă ți se face puțin milă de fata fragilă și te uiți cu coada ochiului la ea și la umerii ei colțuroși care ies din rochia alb-roz-fuchsia-vernil. Stă aplecată spre ecran și se uită țintă în niște tabele. A făcut piele de găină pe brațe. Trupul ei emană tensiune, un tremurat abia perceptibil vălurește din ea, amenințător și înduioșător deopotrivă. Stă cu picioarele strînse, cu gleznele încrucișate, ca să rămînă cît mai puțină carne în bătaia nenorocitului de aer. Ți se face de-a binelea milă și te pregătești să mai închizi tu aerul. Nu apuci. Fragila se ridică hotărîtă, își ia pachetul de țigări, bricheta, închide aerul și se cară afară să fumeze.

Te repliezi. Războiul va continua brutal. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.