Dar berzele un’ se duc cînd se duc?

„Întrebările copiilor sînt mult mai bune decît ale adulţilor: pot să iau o prăjitură?, de ce este cerul albastru?, ce spune o vacă? sînt întrebări care pot aduce răspunsuri cu mult mai interesante decît: ai adus manuscrisul?, de ce n-ai sunat?, unde ţi-e avocatul?“ (Fran Lebowitz)

Sînt momente în viaţă pe care nu ţi le poate lua nimeni: ca acela în care copilul tău te întreabă, cu ochi puri şi glas de înger, cum se fac copiii. Momentul te ia pe nepregătite, deşi amicii, cărţile, propria mamă, psihologii, revistele te-au prevenit că primul examen greu ca părinte îl dai cu această întrebare. Am auzit de-a lungul timpului cele mai amuzante, fanteziste, inimaginabile, amuţitoare răspunsuri. Fiecare cu beneficiile lui. Dar şi cu efectele lui imprevizibile asupra minţii neprihănite a copilului.

Varianta „vis feeric“: Părinţii tăi se iubesc foarte mult şi, din îmbrăţişarea lor, atinsă de zîne cu puteri magice, te-ai născut tu. Avantaje: Eviţi tirul ulterior al întrebărilor indiscrete de care ai fi avut parte, dacă i-ai fi spus adevărul: cum ajunge copilul în burta mamei, cum participă tatăl la aducerea pe lume a unui copil etc.
Dezavantaje: Copilul tău va refuza să-şi mai îmbrăţişeze colegii de joacă sau, dimpotrivă, o va face, aşteptînd zînele să-şi facă datoria.

Varianta ornitologică: Te-a adus barza. Avantaje: Răspunsul îţi va aduce un zîmbet nostalgic: aşa ţi-a răspuns şi mama ta, iar asta nu te-a împiedicat să ai la rîndul tău copii. Dezavantaje: Va veni momentul cînd copilul tău îţi va spune: „Toţi prietenii mei s-au născut după ce mama lor a făcut dragoste cu tatăl lor. Numai eu m-am născut fiindcă părinţii mei au făcut dragoste cu o barză.“

Varianta agrar-digestivă: Tatăl tău i-a dat mamei tale o sămînţă pe care a înghiţit-o, şi din ea te-ai format tu în burta ei. Avantaje: E cea mai aproape de adevăr. Dezavantaje: Te va întreba unde se găsesc seminţele respective.

Varianta ştiinţifică: Culegi din bibliotecă toate enciclopediile, te aşezi la birou cu copilul tău, arăţi planşe, scheme, faci descrieri ample şi dai detalii infinite despre acuplare. Avantaje: Doborît de multitudinea informaţiilor, copilul va amuţi. Dezavantaje: Dacă-i laşi timp să se refacă, va reveni cu întrebarea: „Şi totuşi, cum se fac copiii?“


Varianta drăgălaş-eufemistică, folosită în special în denumirea organelor sexuale: cocoşel, păsărică, fluturaş, vrăbiuţă etc. Avantaje: Lasă frîu liber imaginaţiei tale şi a copilului: orice specie de animal sau plantă, trandafir sau bujor, vultur sau şoricel poate denumi acea parte anatomică a corpului uman. Dezavantaje: Va trebui să găseşti cuvinte potrivite pentru a denumi toate celelalte părţi ale corpului. Altfel, copilul te va întreba de ce la mînă se spune mînă, iar la penis, cocoşel.

De asemenea, ar fi de inventariat răspunsurile primite de copii atunci cînd, văzînd la televizor o scenă de dragoste, întreabă: „Ce-i face domnul lu’ doamna?“: o masează, îi face frecţie fiindcă are febră, o unge cu cremă aşa cum şi ţie îţi dă mama cînd te arde soarele, o mîngîie fiindcă s-a lovit, o adoarme, sau „du-te la culcare, că asta-i treabă pentru oameni mari!“.

Mi-a povestit, odată, un tătic, următorul dialog pe care l-a avut cu fiul său: „Cum se fac copiii?“ „Îi aduce barza“ – i-a răspuns tatăl între două drumuri, cu sacoşele pline de la piaţă. „Barza pleacă iarna în ţările calde şi se întoarce primăvara?“ a insistat copilul, să clarifice problema. „Da“, a răspuns tatăl, presimţind catastrofa. „Atunci, cum de m-a adus pe mine de Crăciun?“

Maria Iordănescu este psiholog.