Cuplu, Grey şi Valentine’s Day
De Sf. Valentin, ai, n-ai treabă, „trebuie“ să fii îndrăgostit, ca să te afli în rîndul lumii. Şi nu oricum, ci vizibil: să ieşi cu iubitul, îl ai, nu-l ai – şi universul să te admire în răsfăţata şi adulata ipostază.
Iubit care, iarăşi, „trebuie“ să te scoată într-un loc romantic. În care să se bea şampanie şi să se „servească“ ceva în formă de inimioară. Asta după ce ai primit, deja, altceva în formă de inimioară, dar necomestibil, şi un trandafir, dacă se poate roşu.
Ce te faci, însă, cu acele cupluri de mult sudate, în care romantismul nu neapărat a murit, dar s-a transformat mai curînd în altceva? Un şofer de taxi mi-a relatat că i-a oferit soţiei lui, de ziua ei, o tigaie. Exact cadoul despre care cărţile cu reguli ale seducţiei spun să nu i-l faci niciodată unei femei. Situaţia ideală e atunci cînd nici bărbatul, nici femeia nu au chef de frivola sărbătoare şi preferă să stea acasă să citească o carte serioasă.
Dar ce se întîmplă atunci cînd, sedusă de revistele şi site-urile pentru femei, precum şi de variile reclame, femeia mai dă dovadă, chiar dacă timid, de niscaiva înclinaţii romantice? Vrea să fie nu doar spectatoare, ci şi, măcar arareori, protagonistă a unora dintre comediile romantice. Să-şi cumpere o rochie frumoasă, „sexy“, în care să fie atît de strălucitoare încît iubitului, oricît de vechi, să i se reaprindă simţurile pentru ea la fel ca-n prima zi… Să stea lipit de ea în faţa paharului de şampanie din localul foarte sclivisit – sau măcar cool – unde a invitat-o şi s-o soarbă literalmente din ochi în timp ce soarbe din lichidul efervescent.
Am văzut o variantă mai aproape de realitatea unui asemenea cuplu într-un bistrou destul de boem, dar cu atmosferă, şi, literalmente, mi-a umplut inima de bucurie: pe două scaune înalte, la o măsuţă triunghiulară ce umplea fix un colţ de încăpere, stăteau un El şi o Ea de vreo 30 de ani (poate chiar mai puţin). Ea nu era chiar frumoasă. Era subţire şi delicată, miniaturală în toate, inclusiv în ce priveşte chipul: avea o figură mai curînd spiritualizată… El era destul de înalt şi frumos, bărbos şi cu nişte ochi mari, pătrunzători. Amîndoi erau în blugi mov, strînşi pe corp, şi în cizme lungi şi negre. Stăteau pe scaunele înalte, de bar, cu picioarele mov împletite, şi se priveau ochi în ochi, cu cîte un pahar de vin rosé în faţă. Ba vorbeau animat, ba se savurau unul pe altul în linişte. Pentru mine, ei au fost Cuplul de Sf. Valentin.
Dintre ceilalţi, cei care nu se mai privesc ochi în ochi, mulţi au vrut să privească, pe ecrane, 50 de umbre ale lui Grey (50 Shades of Grey, Sam Taylor-Johnson, 2015). Da, cu siguranţă, un film prost, aşa cum a fost îndeobşte evaluat. Dar nu filmul e de discutat, ci fenomenul 50 Shades of Grey, romanul lui E.L. James care s-a vîndut în peste 100 de milioane de exemplare peste tot în lume şi a atins recordul de cel mai rapid vîndut volum din toate timpurile. Deşi la fel de slab din punct de vedere literar pe cît de prost e filmul.
Măcar din curiozitate, am citit şi cele trei volume ale lui E.L James. Am vrut să văd care e secretul succesului trilogiei. Am ajuns la o concluzie destul de simplă şi modestă: în afara elementelor de BDSM (pe care l-am găsit tradus „bandaj, disciplină, dominanţă şi sado-masochism“), care, de altfel, constituie singura noutate a romanelor, 50 de umbre merge pe acelaşi şabloane, funcţionale, ale romanelor de consum pentru femei: eroul, un dur la început, din cauza problemelor din copilărie, e îmblînzit de eroină, în cele din urmă devenind un bun soţ şi tată (e adevărat că, pentru cei care au văzut doar filmul, din prima parte nu reiese asta, ci se termină destul de abrupt). Doar stilul de a face dragoste se schimbă, devenind unul extrem, şocant cu orice preţ, mai adaptat, într-un fel, zilelor noastre, în care fanteziile romantice coexistă cu cele de sex sălbatic. Dacă romanele de tip Barbara Cartland erau numite „soft porn pentru femei“, 50 Shades trece graniţa spre hard porn (deşi scenele erotice din film nu mi s-au părut deloc hard ori şocante, singura care mi-a făcut o oarecare impresie fiind Dakota Johnson, care se străduia să joace…).