Cum se micşorează lumea

În copilăria mea din Berceni, făceam iarna un derdeluș în spatele blocului, pe o pantă lungă care cobora într-o alee lăturalnică. Ne îngrămădeam acolo, cu săniile, niște zeci de copii, ne ciocneam și ne bușeam în săniile de lemn cu tălpici de fier, ne lăsam pe burtă și alunecam la vale, zborul era foarte scurt, ca apoi să ne adunăm din zăpadă și să fugim cu toate puterile sus, în capul pantei, ca să alunecăm iar. Era treabă serioasă și o făceam cu preocupare și efort. Erai deschis la palton, cu fularul vraiște, cu căciulile alea oribile pe care ni le cumpărau mamele căzute pe ochi, cu pantalonii fleașcă.

Îmi aminteam cîteodată de derdelușul ăsta atunci cînd, laolaltă cu toți oamenii mari, mă plîngeam de zăpadă sau de mozoleala gri-neagră din oraș care zăcea pe lîngă trotuare pînă în primăvară. Derdelușul din amintirile mele, panta dintre blocuri era colosală. Era un munte pe care-l urcam anevoie și pe care-l coboram cu o viteză amețitoare. Părea mai înalt ca un bloc de zece etaje și mai lat ca Bulevardul Magheru.

Mi-am revăzut acu’ ceva vreme cartierul copilăriei de școală generală. Totul se micșorase. Blocurile, aleile, grădinile, fosta mea școală. Mă simțeam ca o Alice care stă pe scaune de copil, trece de-a bușilea prin uși minuscule, bea ceai din cești cît buricul degetului mare și mănîncă felii de cozonac cît aspirinele. Doar salcîmii plantați de tata păreau mai mari. Am fost să-mi văd și derdelușul. Panta aia colosală era o biată cocoașă, o gîlmă, un zvîc de pămînt, o moviliță sărăcană, un sughiț pietrificat, un nimic. Am rămas dezarmată, cu mîinile atîrnînd dezolate, și am urcat muntele din doi pași. Copilăria mea zăcea acolo, dezumflată.

La fel mi-a părut și casa bunică-mii în care zăceam cu lunile, vara. O mogîldeață. Cotloanele întortocheate și întunecoase în care obișnuiam să mă ascund – niște ghimirlii, oglinda uriașă cu apele brumate, rama masivă, aurie, un baroc care-ți dădea dureri de cap – micșorată și ea cît să mi văd doar capul și umerii, sobele de teracotă – sărăcite și intrate la apă. Pînă și tabloul lor din tinerețe, bunica și bunicul la o nuntă – ceva cît un timbru. Țin minte tabloul ăla, mă uitam la el înainte să adorm. Bunică-mea și bunicu-miu stau țepeni, umăr la umăr, și se uită fix în aparat. Plutește acolo un aer de solemnitate care urcă în valuri din imagine și-i deranjează contururile. Ei doi sînt caraghioși, fotograful a retușat imaginea și le-a făcut obrajii de un roz neverosimil, au gene lungi, rimelate. Pielea fețelor e perfectă, întinsă, neridată, un zîn și-o zînă, un serafim și-o serafimă văzuți printr-un filtru dulce de Instagram.

Cînd erai mic, și ai tăi erau oameni din neamul uriașilor. Te cățărai atîrnat de poalele mamei ca un pisoi pe perdea. Capul ei era undeva foarte sus, în haloul de bec electric, strălucitor. Buclele ei negre întunecau lumea, ochii ei albaștri erau fardați cu un creion dermatograf cît o lopată. Iar taică-tu era un Big Foot care apărea iernile cu un brad gigantic în pragul ușii. Sau aducea din piață pepeni cît masa rotundă din sufragerie. Și pantofii lui aveau mărimea 400, iar cu cămășile lui puteai înveli tot blocul. Lumea era mare, problemele tale păreau mici.

Acum, la inversul vîrstelor, uite că nu mă mai încape lumea pe care o cunoșteam. Totul pare căzut în derizoriu, micit, cojit, decolorat, de-a curmezișul amintirilor strălucitoare pe care credeam că le am. Mă văd peste niște ani cum o să cresc monstruos, cît mama și tata la un loc, cum o să mă încalț într-un picior cu metroul de pe linia Berceni-Pipera, iar în celălalt cu tramvaiul 41. O să fiu o mamaie monstruoasă, cu gușile revărsate peste oraș, o Godzilla cu baston, iar la fiecar pas urieșesc al meu o să vă tremure paharele de apă de pe masă și o să clinchetească țurțurii de cristal ai candelabrelor. O să fiu atît de bașoaldă și bătrînă că n-o să mă mai încapă Bucureștiul și o să mă aplec să mă uit la copilăria mea cu o lupă super-puternică în care o să văd oglinda ca o paietă strălucitoare a bunică-mii, aia cu rama barocă. Ce-o să văd în oglindă n-o să-mi placă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.