Cum se face o plăcintă de amblong

Rețete absurde (I)

"Luaţi 4 pfunzi (sau, mai bine, 4 pfunzi şi jumătate) de amblongi proaspeţi şi puneţi-i într-o ulcică. 

Acoperiţi-i cu apă şi fierbeţi-i opt ore fără întrerupere, după care adăugaţi 2 pinţi de lapte proaspăt şi lăsaţi să fiarbă totul încă patru ore. 

După ce v-aţi încredinţat că amblongii s-au frăgezit, scoateţi-i afară şi puneţi-i într-o tigaie largă, avînd grijă să-i scuturaţi bine în prealabil. 

Presăraţi deasupra puţină nucşoară şi acoperiţi-i bine cu pesmet de turtă dulce, praf de curry şi o cantitate suficientă de boia de ardei Cayenne. 

Duceţi tigaia în odaia de alături şi aşezaţi-o pe duşumea. Aduceţi-o din nou înapoi şi lăsaţi-o să fiarbă la foc mic trei sferturi de ceas. Agitaţi tigaia sălbatic pînă cînd toţi amblongii vor căpăta o culoare purpuriu-deschis. Introduceţi totul cu luare-aminte în aluatul deja preparat, adăugînd totodată un porumbel de talie mică, 2 ciosvîrte de vită, 4 conopide şi un număr oarecare de stridii. 

Vegheaţi cu răbdare pînă cînd crusta începe să crească şi adăugaţi din cînd în cînd cîte un vîrf de sare. 

Serviţi plăcinta într-o farfurie curată şi aruncaţi totul pe fereastră cît mai degrabă cu putinţă."

Reţeta de mai sus (To Make an Amblongus Pie) şi alte două care vor urma, scrise de Edward Lear în Nonsense Songs, Stories, Botany, and Alphabets (1871), au apărut, în traducerea lui Petre Solomon, în minunata antologie îngrijită de Iordan Chimet Cele douăsprezece luni ale visului (Editura Ion Creangă, 1972).