Cum poţi să-ţi baţi joc de trei milioane trei sute
Duminică mă duc să pun motorină în maşină. Nu era grav deloc. Stresat de scris, de „minciunile“ pe care trebuia să le debitez iarăşi la gazetă, zic să fac pauză. Merg la benzinăria de cartier. Pun benzină şi pun şi pun şi pun şi pun. La un moment dat urlu: „Motorină!“. Pusesem benzină în loc de motorină. Îmi trag palme. O şoaptă de pe banchetă aievea mi-a spus să întreb înăuntru. Merg înăuntru. E căutat Marian care ştie el. „Dom’le, dacă puneaţi cinci litri mergea. Umpleaţi rezervorul cu motorină şi poate scăpaţi, s-a mai văzut. Dar aşa, am om. Îl vreţi?“ Chem omul. N-am bani. Îmi trezesc un prieten din somn.
După juma’ de oră vine specialistu’. Nu merge prin tanc, o ia prin motor. Vine cu un motoraş, iar eu trebuia să scot cheia din contact cînd o lua prea tare motoraşul. Omul se umple de benzină. Omul stă încordat. Omul îmi scoate benzina. Omul mi-a păpat 800 de mii. Merita! Dar ca să urnesc măgăoaia musai să pun motorină. Pun. De-un milion. Soare. Cum ies din benzinărie, un bou să mă omoare, nu alta. Dar cum nu se terminase ziua, ce-mi vine, hai să ies în oraş. Mă coboară dracu’ din maşină. Mă plimb prin împrejurimi. Şi cînd mă-ntorc, hingherii îmi puseseră capacu’. Scoate un milion jumătate să-i cinsteşti, că eşti om. Aşa mi-am petrecut eu duminica asta. Întors acasă, plin de draci, computerul nu-mi mergea, Internetul mă juca, reportofonul mi-era ostil. Un milion jumătate cu opt sute cu un milion egal trei milioane trei sute. Astăzi, cum o fi? Mi-e frică să ies din casă.