Cum imiți competența?

În 1972, Adriano Celentano lansa un hit bizar – „Prisencolinensinainciusol“ –, o melodie cu cuvinte inventate și neinteligibile, care doar aduceau a limbă engleză, artistul declarînd că a vrut să exploreze barierele de comunicare: „Am vrut să scriu o melodie în care cuvintele să nu însemne nimic”. Extrapolînd ideea lui Celentano, m-am gîndit, în tăvălugul prezentului nostru abracadabrant, cum, pentru unii, competența este precum o limbă străină pe care, deși nu o cunosc, o imită, după ureche, aidoma artistului italian.

Bunăoară, la sfîrșitul săptămînii trecute, în urma controverselor născute de proiectul „Vacanța mare”, medicul Streinu-Cercel a fost demis de la conducerea comisiei științifice anti-COVID din Ministerul Sănătății.

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a declarat că acesta nu a avut obiecții, totuși medicul a trimis ulterior o scrisoare deschisă către Antena 3, în care afirmă că acel proiect a fost interpretat eronat și tendențios, menționînd că e vorba despre „un document de lucru elaborat la începutul pandemiei”. O pandemie pe care o lua în derîdere la sfîrșitul lunii ianuarie, deși epidemia începuse să se extindă dincolo de granițele Chinei, iar OMS convocase deja Comitetul de Urgență.

Brusc, i s-a dedicat, trup și suflet – declarînd într-o conferință de presă că „Nimeni nu e savant la el acasă, în pandemie nimeni nu știe cum vor evolua lucrurile”. Susținut mai apoi și de primarul Capitalei, Gabriela Firea, a demarat proiectul testării bucureștenilor.

Proiectul a fost anunțat inițial, într-un mod eronat, de fostul ministru al Sănătății, Victor Costache, potrivit căruia întreaga populație a Capitalei urma să fie testată. Într-un soi de conferință de presă (un moment de colecție în care primarul Gabriela Firea juca rolul reporterului care dirija discuția), managerul Institutului de Boli Infecțioase „Matei Balș” a precizat că e vorba, de fapt, de zece mii de persoane, selectate în cadrul unui studiu științific, care aveau să fie anunțate, ori de către președinții asociațiilor de bloc, ori de către polițistul de proximitate – oamenii urmînd să fie scoși în fața blocului  pentru a fi testați.

Proiectul fusese susținut inițial atît de ministrul Sănătății, Victor Costache, cît și de Nelu Tătaru, pe atunci secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătății. Însă, după anunțarea proiectului, Costache a demisionat, iar Nelu Tătaru i-a luat locul. Deși inițial susținuse proiectul, Nelu Tătaru s-a răzgîndit la puțin timp după aceea. De asemenea, din proiect s-a retras și Institutul Național de Statistică, ce trebuia să realizeze eșantionul persoanelor care urmau să fie testate – motivînd că nu au instrumentele necesare pentru a furniza datele respective.

Cu toate acestea, în ciuda tuturor, negînd pînă în pînzele albe că proiectul era din start unul făcut pe genunchi, care nu s-a susținut, primarul Capitalei s-a încăpățînat, din vorbe, să meargă mai departe, anunțînd pe 2 aprilie că testarea celor 10.500 de bucureșteni va avea loc „în curînd”. Testarea nu a avut loc nici pînă azi.

Bineînțeles, nu este singurul caz din România (din ultima perioadă) și nici nu sînt singurele personaje care au vrut să pară competente. Care au vrut să dea impresia că se pricep cu adevărat la ceea ce fac. Nici nu sînt singurele exemple de dat cu stîngu’ în dreptu’. Cu toate astea, criza prin care trecem aruncă parcă o lumină mai clară asupra incompetenței din jurul nostru. Oameni, în posturi-cheie, care mimează calități pe care nu le au. Oameni cărora nu le pasă de alți oameni, dar se erijează, fără jenă, în protectori.

Dacă. în melodia lui Celentano, cuvintele inventate ca să sune bine sînt amuzante, acțiunile celor care doar imită planuri de salvare n-au nimic ilar. Lasă în urmă doar lehamite.

Foto: wikimedia commons