Culori neobișnuite ale școlii românești

Emisiune la Digi24 despre trei profesori excepționali din România. Învingîndu-și prejudecățile proprii (cele care nasc distanță între generații), ei reușesc să-i țină pe elevi mai aproape de școală decît se întîmplă de obicei. Prima dintre cei trei, Carmen Ion, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret“ din Focșani, a găsit, de cîțiva ani buni, calea de mijloc între carte și digitalizare. Între citit și tentația gadget-urilor. Pornind de la operele literare incluse în bibliografia școlară, profesoara Carmen Ion îi îndeamnă pe tineri să construiască mici filme după un algoritm simplu, la îndemînă pentru orice amator. De ce ai nevoie pentru un film? Mai întîi de un scenariu care să cuprindă momentele epice esențiale. Apoi, ai nevoie de personaje. Al căror portret se alcătuiește în lungi ore de dezbateri despre emoții și fapte, motive și consecințe. Și, nu în ultimul rînd, ai nevoie și de un aparat de filmat: telefonul mobil. Experimentul doamnei profesoare a reușit din plin: s-a născut un festival național de book-trailer, la care participă peste o mie de elevi din țară și din Republica Moldova.

Al doilea profesor, Bogdan Enescu, de la Liceul „B.P. Hasdeu“ din Buzău, predă matematica și, împreună cu elevii săi, folosește din plin binefacerile Internetului: aplicații sofisticate, conexiuni creative, instrumente și informații care ajută la desțelenit știința, toate descărcate din „măruntaiele“ telefonului mobil, scos astfel, ca să zicem așa, din „ilegalitate“…

În sfîrșit, profesorul de fizică Ion Băraru, de la Colegiul „Mircea cel Bătrîn“ din Constanța, care a reușit, în peste douăzeci de ani, să trimită mai mult de 700 de copii la concursuri internaționale. Cum? Transformînd fizica, dintr-o sumă de legi scrise pe foi de hîrtie, în experimente sau obiecte utile, stranii, atractive. Elevii par a descoperi, din nou, ceea ce omenirea știe și folosește de sute de ani.

Te întrebi: de ce acești profesori sînt speciali? Cum de lor le reușește ceea ce zecilor de așa-zise reforme ale educației, zecilor de miniștri ai Învățămîntului nu le-a reușit, și anume să le stîrnească copiilor curiozități, întrebări, interes pentru studiu? În fond, ne putem lesne imagina că (mai) toți profesorii de română știu română cît știe și Carmen Ion, că toți profesorii de fizică știu fizică. Și ne mai putem lesne imagina că Focșaniul sau Constanța nu sînt neapărat singura resursă de copii și tineri atinși de geniu. Și atunci?

Atunci cînd se vorbește despre educație se aude din ce în ce mai mult cuvîntul digitalizare și din ce în ce mai puțin „pedagogie“. În fond, succesul profesorilor amintiți mai sus, și al atîtor altora, se datorează științei formării, nu utilizării telefoanelor de ultimă generație, care se găsesc pe toate drumurile: în bănci, pe sub bănci, în buzunare, în urechi, în magazine, în sufragerii sau discoteci, în mașini sau autobuze etc. Informații? La orice colț de stradă: Internetul a ajuns să definească peisajul cotidian mai mult decît natura, copacii sau cerul liber. Tinerii și dascălii au la îndemînă orice tip de „digitalizare“ poftesc. Ceea ce însă cred că lipsește din mediul educațional curent este felul în care toată această forfotă tehnologizată poate deveni un parcurs coerent, cu adevărat formativ.

Cred că, mai ales în aceste vremuri, pedagogia este mai mult decît oricînd necesară. Or, ca să formezi, trebuie să inițiezi un dialog (înainte de a ști să butonezi computere). Iar ca să inițiezi un dialog, trebuie să îl cunoști pe cel din fața ta, să îi știi preocupările, priceperile, ambianța în care se mișcă etc. Și trebuie să mai știi, de asemenea, și cum să-i întreții curiozitățile, întrebările, interesul.

Cursurile intense de pedagogie pentru viitorii dascăli, o pedagogie vie, mobilă, creativă, sînt cele care ar putea micșora problemele cu care se confruntă școala românească de azi: abandonul, abuzul, scandalul, eșecul. Sînt cele care ar putea scăpa profesorul de roluri preambalate în clișee, de replici neinspirate și inutile, de imaginea falsă a unei autorități construite de după catedră. Și, nu în ultimul rînd, ar ajuta ca exemplele invocate în emisiunea de la Digi24 să se multiplice și să estompeze cearcănele învățămîntului românesc acumulate în ultimele trei decenii. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: Carmen Ion (a doua din stânga), alături de una dintre clasele ei