Cîrnaţi de fazan à la Prinţ Carol

Amestecaţi 100 de grame de trufe tăiate în cuburi minuscule cu 600 de grame de umplutură pentru găluşte de fazan şi cu puţin unt. Puneţi compoziţia pe gheaţă, să se întărească. Împărţiţi umplutura în părţi cît mai egale, de mărimea unui ou, pe care le rulaţi apoi pe un fund de lemn dat cu făină, pînă obţineţi forme cilindrice, ca de cîrnat; aplatizaţi uşor cîrnaţii, cu podul palmei, pentru a le da o formă ovală. Fierbeţi-i scurt în apă clocotită, scurgeţi-i şi lăsaţi-i să se răcească. Daţi apoi cîrnaţii prin ou bătut şi tăvăliţi-i printr-o tocătură măruntă de jambon fiert, cît mai slab. Lăsaţi-i să se zvînte pe un platou, sub un şervet.

Cu 10 minute înainte de masă, sotaţi cîrnaţii în unt clarificat, la foc iute, şi întoarceţi-i de pe o parte pe cealaltă, fără a-i lăsa să se rumenească. Scurgeţi-i apoi de grăsime, glasaţi-i şi aranjaţi-i în coroană, pe marginea unui soclu rotund din crustă de orez. Ornaţi centrul soclului cu escalopuri de foie gras, trufe şi sos Madera redus cu extract de fazan.

În 1825, Prinţul Carol al Prusiei îi comandă lui Karl Friedrich Schinkel transformarea unui pavilion de la marginea Parcul Glienicke din Berlin într-un mic punct de observaţie al pestriţei şi circulatei, pe atunci, Königstrasse, pe care l-a numit „Kleine Neugierde“ (Curiozitate mică). Zece ani mai tîrziu, Prinţul dispune construirea unui nou pavilion, mai mare, după planurile aceluiaşi arhitect, la nici 200 de metri depărtare de primul, numit, de data aceasta, „Große Neugierde“ (Curiozitate mare). Pesemne că reţeta de faţă e doar o altă curiozitate à la Prinţ Carol.