Cînd aduci munca acasă

Am prieteni care, în timpul pandemiei de COVID, visau să lucreze în regim de telemuncă. Și mulți care, trezindu-se în această situație, au descoperit, cu multă bucurie, toate beneficiile – îți faci singur programul, elimini timpii morți cu drumul pînă la serviciu și înapoi, te poți concentra mai bine, fără inevitabilele întreruperi pe care le tot suferi la birou, ferit fiind de colegi sau superiori care să te scoată mereu din ritm, întrebîndu-te de una, de alta. Cu alte cuvinte, lucrînd în liniștea casei tale, poți fi mai eficient și îți poți termina munca mult mai rapid decît dacă ai fi făcut-o la sediul firmei. În plus, îmbini utilul cu plăcutul, de vreme ce poți petrece mai mult timp cu familia. 

Totuși, după mai bine de doi ani în care au lucrat de acasă, aceiași prieteni, vrăjiți inițial de noul stil de muncă, au început să vadă și dezavantajele, mai ales că, deși perioada de criză sanitară a trecut, companiile la care lucrează au prelungit regimul de telemuncă. 

Care sînt avantajele și dezavantajele, atît din punctul de vedere al angajatorilor, cît și al angajaților, și care sînt ecourile sociale?

„Lucrul de acasă oferă, în primul rînd, flexibilitate angajatului, ajutîndu-l, în plus, să-și echilibreze și viața de familie cu cea profesională. Astfel, angajatul are posibilitatea de a-și face singur programul de lucru și de a și-l organiza, după propriul stil de muncă”, susține Anne Oleffe, expert în comunicare, într-un articol din Ouest France. Potrivit lui Oleffe, această libertate dezvoltă în noi autonomia și simțul organizatoric, de vreme ce ne dezbărăm de îndrumarea permanentă și verificarea încontinuu de către un superior.

Deloc de neglijat este și faptul că, lucrînd de acasă, se elimină încă un element major de stres: drumul către serviciu. „Scutiți de această navetă zilnică și bucurîndu-se de flexibilitate în ceea ce privește orarul de lucru, cei care muncesc de acasă experimentează o reală reducere a stresului zilnic, prin urmare calitatea vieții le este îmbunătățită.”

Există și alte beneficii în ceea ce privește bunăstarea mentală. Lucrînd de acasă, o facem într-un mediu familiar care corespunde gusturilor și nevoilor noastre, iar pauzele le petrecem mult mai relaxat, făcînd realmente ce ne place, nu socializînd forțat, cu vreun coleg, la o pauză de cafea. 

În ceea ce îi privește pe angajatori, și aceștia au văzut, în primă fază, în regimul de telemuncă numai beneficii. În primul rînd, nemaifiind nevoie să-și aducă angajații la birou, înregistrau o economie serioasă: „Achiziția sau închirierea spațiilor pentru angajați reprezintă un buget considerabil pentru companii. Promovarea lucrului la distanță face posibilă eliminarea sau reducerea acestei cheltuieli. În plus, în unele cazuri, cînd angajatorul plătește și transportul angajaților, telemunca ajută și la remedierea acestui lucru”.

Și nu doar economisirea bugetului alocat infrastructurii a fost văzută ca un avantaj, ci și perspectiva creșterii productivității. Căci, dacă lucrează de acasă, angajații vor fi mai puțin stresați, deci mai dedicați și mai motivați să muncească – un beneficiu deloc neglijabil pentru companie.

Cum la fel de benefică a fost și reducerea absenteismului: „Pentru un angajator, zilele de absență ale unui angajat sînt văzute ca o reală povară, căci, pe de o parte, implică încetinirea îndeplinirii unei sarcini de serviciu, iar pe de alta duce la demotivarea altor angajați”. 

Dacă, de pildă, un angajat își motiva absența spunînd că trebuia să stea acasă, să aibă grijă de copilul care s-a îmbolnăvit, sau că i s-a spart o țeavă în apartament și trebuie să aștepte instalatorul, sau că a suferit un accident minor, dar care îl împiedică totuși să iasă din casă – toate aceste motivații nu mai țin în regimul de telemuncă.

Hibele

Cam acesta a fost debutul entuziasmant al lucrului de acasă, presărat doar cu beneficii, și de o parte, și de alta. Totuși, după o perioadă de mai bine de doi ani de telemuncă, hibele au început să apară.

Pe de o parte, angajații au început să simtă acut izolarea socială. Micile interacțiuni cu colegii, pe care inițial le blamau că le distrag atenția, sînt azi dorite cu nostalgie. Lipsa contactului uman de la serviciu induce o senzație de lipsă de apartenență la un grup, la o companie, devenind un soi de „depersonalizare profesională”, ceea ce duce, în multe cazuri, la scăderea motivației. 

„Munca de acasă îi face pe unii angajați să se simtă singuri. Pentru multe persoane, interacțiunile dintre colegi constituie o formă de emulare, o sursă de dinamism și motivație. Singur în fața calculatorului său, un angajat poate simți uneori o formă de gol sau sărăcire în calitatea vieții sale profesionale”, susține Anne Oleffe.

O altă problemă pe care o acuză cei care lucrează de mult timp de acasă este sedentarismul. Chiar dacă detestau drumul înspre și de la serviciu, în timp angajații au constatat că acesta era, pînă la urmă, un exercițiu fizic obligatoriu, pe care, în lipsa constrîngerilor, azi ignoră să-l mai facă. Bucuria de a sta cu familia s-a erodat și ea. Cînd stai nas în nas cu cineva, 24 de ore din 24, apar  conflicte inevitabile. Cum inevitabilă devine și adicția de muncă și de Internet. 

„Dacă munca la distanță reprezintă un avantaj considerabil în ceea ce privește flexibilitatea pentru angajat, această dimensiune poate deveni rapid o capcană. Căci nu este ușor pentru toată lumea să își organizeze propriul timp și spațiul de lucru. Aceasta duce uneori la o formă de confuzie între momentele din viața de familie și momentele dedicate muncii. Cînd acestea se întrepătrund, apar momente de nervozitate și frustrări. În plus, unii angajați întîmpină și dificultatea de a nu mai ști cînd să se oprească. Nu mai există limita orei de începere și terminare a programului.” 

De cealaltă parte, angajatorii, care vedeau inițial în regimul de telemuncă numai beneficii, încep să simtă și ei reculul. 

În primul rînd se văd confruntați, în prezent, cu o lipsă crescîndă de control asupra angajaților. „Dacă angajatorul este eliberat de anumite activități de conducere, înseamnă, de asemenea, că își pierde și din autoritatea asupra angajaților săi. Acest lucru poate duce la situații de tensiune, productivitate redusă sau, din contra, la o mai mare investiție în energia de a supraveghea munca angajaților. Pentru a facilita monitorizarea executării lucrărilor, sînt adesea implementate metode de raportare și feedback. Munca la distanță poate avea succes, însă doar dacă este stabilită într-o atmosferă de încredere reciprocă.”

În plus, metodele de comunicare dintre angajator și angajați trebuie și ele reorganizate. Cum fiecare angajat își aranjează propriul stil de muncă, întîlnirile, comunicarea și colaborarea în cadrul echipelor, toate se complică. „Telemunca necesită așadar o atenție deosebită acordată reorganizării schimburilor profesionale, prin instrumente de telecomunicații precum e-mail-ul, telefonul sau conferința telefonică, acele metode care ar fluidiza comunicarea.” Totuși, comunicarea electronică nu este la fel de eficientă ca interacțiunea umană directă.

Impactul telemuncii în plan social

Într-un recent interviu acordat revistei Le Point, politologul Tristan Haute, profesor la Universitatea din Lille și specialist în relații internaționale, a analizat impactul telemuncii și asupra participării la mișcările sociale, observînd schimbările apărute în percepția oamenilor asupra acțiunilor sindicale de la introducerea telemuncii.

„Franța se pregătește în prezent pentru un episod de greve majore, însă aceste greve vin într-un context general în care sindicatele, de cîțiva ani încoace, au început să-și piardă influența. Pe de altă parte, telemunca a cîștigat teren, din 2020, odată cu pandemia de COVID-19, care a forțat oamenii să părăsească birourile (conform unui sondaj JPG, realizat de institutul Inkidata, 33% din angajații din Franța lucrează în prezent de acasă). O grevă a transporturilor, de exemplu, are mai puține consecințe astăzi decît ar fi avut acum cîțiva ani, cînd toți angajații erau obligați să se deplaseze zilnic la locul de muncă.”

Cu cît telemunca se permanentizează, susține Tristan Haute, cu atît există mai puține contacte între angajați și reprezentanții personalului sau ai sindicatelor. „Nu mai există posibilitatea de a discuta la o cafea, întîlnirile de personal au loc la distanță și, prin urmare, sînt mai puțin frecvente. În acest caz, percepția pe care o au angajații despre reprezentanții lor se poate deteriora. În plus, atunci cînd telemunca se desfășoară fără probleme, lin și regulat, se va crea o distanță și mai mare față de sindicate. În cele din urmă, această depărtare poate genera mai multă indiferență și mai puține opinii favorabile față de reprezentanții sindicatelor.”

Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori. Există, de altfel, și dezavantaje. Și, deși este încă prematur să spunem în ce direcție va înclina balanța, atît beneficiile, cît și inconvenientele trebuie luate în calcul, avînd ca punct de echilibru factorul uman. Iar întrebarea de departajare ar fi dacă sîntem suficient de pregătiți pentru o asemenea schimbare.