Cîinele o fi scăpat?
Mai țineți minte reclama cu lampa aia de la IKEA scoasă în stradă într-o noapte îngrozitoare de toamnă cu ploaie, vînt, frig și umezeală? O biată lămpiță roșie e aruncată în stradă de proprietară, care se bucură în apartamentul ei călduros de o alta, nouă. Lămpița veche rămîne cu capul plecat în ploaia și întunericul din stradă… Pe fundal picură trist un pian deprimat. În reclama asta apare la final un domn care ne zice că sîntem cam duși cu capul fiindcă ne e milă de un obiect neînsuflețit care a fost totuși înlocuit cu un altul mai bun.
Dar dacă în locul lămpiței era un om? Ba, mai îngrozitor, un om mic, un copil? Iar dacă în locul tuturor era un pui de cîine, cu ochii rotunzi, căprii și lăbuțele supradimensionate, e sigur că acul compasiunii bătea mai sus de roșu și dădea total peste cap mașinăria de măsurat mila aflată în inimile noastre.
Drăgălășenia unor asemenea animale ne pune deseori în situația absurdă de a ignora omul de lîngă noi, aflat uneori în aceleași condiții îngrozitoare. Drăgălășenia, ochii rotunzi, blana moale și statutul de necuvîntător cu lipsă de conștiință și fără darul introspecției vor învinge întotdeauna în fața unei persoane cu conștiință de sine, capabilă, în teorie, să articuleze ce o doare și ce simte.
M-am surprins deunăzi, cînd mă uitam la nu știu ce film de serie C, că legăturile mele neuronale care scutură sentimentul compansiunii sînt un pic scurtcircuitate invers. Într-una din scene, un copil aflat la ananghie, fără mamă, fără tată, fără prieteni, dar înconjurat de dușmani, fuge de-i sar plămînii din calea unui cutremur care crapă autostrăzile ca pe biscuiți. E o apocalipsă care zguduie tot ecranul, revarsă și inundă țărmuri de ocean, prăbușește zgîrie-nori, răscolește șiruri de mașini ca pe mărgelele sărite de pe o ață ruptă, știți dumneavoastră genul. Copilul ăsta fuge ca un apucat din calea nenorocirii și strînge la piept un pui de cîine. Să vedeți ce drăguț e cățelul ăsta cu ochii speriați și cum îi flăpăie urechile alea blegi în timp ce băiețelul aleargă și sare și se poticnește, iar în urma lui se cască din ce în ce mai largi crevase negre în obrazul orașului!
Privitorul stă pe marginea canapelei, cu pumnii strînși. Își dorește din tot sufletul să nu se întîmple nimic rău cu perechea drăgălașă. La un moment dat, sub picioarele copilului se cască, implacabil, un hău negru și nemilos. Copilul alunecă, se apucă un pic de marginea prăpastiei care înghițise deja jumate de pod, multe excavatoare și utilaje grele care zăceau în peisaj și vreo doi kilometri și mai bine de mașini. Mînuța îi alunecă încet, îi vedem ochii disperați și cum, cu un ultim efort, aruncă puiul de cîine pe partea neatinsă. Pfii, a scăpat! Privitorul se relaxează un pic și zîmbește. Măcar cățelul e bine, copilul… vorba cuiva, ghinion!
La fel, în toate poveștile triste ale unor copii care suferă alături de animale, inima privitorului se va topi mai abitir cînd vreun Black Beauty își rupe glezna sau e bătut de un stăpîn nemilos, la care a ajuns vîndut pe bani puțini, decît atunci cînd copilului îi moare – Doamne ferește – mama. Bănuiesc că e o chestiune absolut explicabilă, dar nu mă pot totuși abține să o calific ca fiind un pic pe dos.
Am avut sentimentul că ceva e în neregulă cu mine, cel puțin, asistînd acum ceva timp la o scenă incomodă. În stația autobuzului, un băiețel mic și rufos, cu ciorapii rupți, direct pe asfalt, cerșea zgomotos de la cei care așteptau mașina. Voce răgușită, tînguitoare – „Dăhăăă și mieee, neneaaaah, dăăăăhăă și mieeeeh…!“ Cu muci uscați sub nas, slab ață, cu ochii goliți de orice sentiment și cu maică-sa, undeva mai încolo, care-l îndemna prin gesturi să ceară mai abitir de la lume. De o frînghie avea legat un cățel care dădea din coadă. Viața acelui copil era un iad împuțit. Viitorul acelui copil era – cel mai probabil – bătut în cuiele ignoranței și ale sărăciei. La 7-8 ani cît avea, viața lui era terminată, acolo, în punctul în care era – pe stradă. Ar fi trebuit să ți se rupă sufletul. Dar mie mi-a fost milă de cîine. Poftim, am zis-o.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.