Cei mai răi şi cei mai buni

29 iunie 2016   Societate

E cald ca-n iad. Stă soarele galben sus și arde nemilos strada pe care o vezi cum vălurește sub arșiță. O pisică albă cu freză neagră pe frunte traversează leneș aleea împreună cu umbra ei de sub burta lăsată de atîtea nașteri. Umbra neagră pe asfalt e fierbinte și leneșă. Deodată văd animalul țîșnind ca din nimic și alunecînd speriat sub o mașină. Atît de brusc, că am avut impresia că umbra lui a rămas o secundă dezorientată pe asfalt pînă s-a decis să-și urmeze stăpînul. Am înțeles și de ce a zbughit-o așa mîțoaca abia după ce o fetiță de vreo 10-11 ani m-a depășit tropotind zgomotos din niște sandale colorate, țintă către pisică.

Un copil sănătos, rumen, cu părul castaniu prins într-o sumedenie de agrafe sclipitoare, cu tricoul roz împrințesat cu un soi de zînă blondă pe care scria Frozen (?). Tricoul stătea întins pe o burtă frumușică. O fetiță grăsulie alerga după pisica albă cu freza neagră. Alerga s-o sperie, s-o gonească. M-am întors puțin în spate, unde l-am văzut pe taică-su mergînd agale într-un șort prea scurt, maiou la fel și șlapi plescăitori. Mi am dat seama de unde avea copilul burta. Era clona lui tătîne-su. Numai că burta tatălui sălta maieul ăla mult mai sus de betelia șortului. Dunga neagră a părului îi cobora ca o cărare dreaptă dinspre buric, jos, sub elasticul budigăilor și mai departe. Sau invers, nu știu.

„E pisica aia boccie?“, hîrîi taică-su. „Îhî“, zice copila, gîfîind după trapul scurt în plin soare. „N-am prins-o, că ce-i făceaaam…“ „Păi, da, nu știu ce le-aș face la astea boccii“, zice din nou tac-su, „dacă o prind îi dau un șut de ajunge în bulevard, fire-ar a dreacu’!“ Copila gîfîie încă și se uită în sus la părinte. Evident că nu există nici cea mai mică posibilitate ca burtoșii ăștia doi să prindă un argint viu de cotoaică șmecheră de cartier. Dar lecția de neomenie mîrlănească pe care o învăța fetița acolo, pe stradă, era dureroasă pentru un băgător de seamă ca mine. I-aș fi spus ceva tatălui, dar am renunțat pentru că știam sigur că mă va privi ca pe o nebună, că nimic, dar absolut nimic din ce aș fi avut eu să-i zic n-ar fi penetrat platoșa lui de familist, de om de caracter, de tată, de om de omenie iubitor de animale, mai puțin de pisici boccii. Am uitat să zic că burtosul plimba în lesă un cîine mic.

Paradoxuri de soiul ăsta nu încetează să mă uimească. Cum naiba e nația asta a noastră? Bună sau rea? Harnică au delăsătoare? Cîrcotașă sau lasă-mă să te las? Tolerantă sau necruțătoare?

Știu persoane care-s gata să te pună la punct dacă te apuci să critici, să zicem, Bucureștiul turistic. „Lasă, dragă, știu franceji/engleji/italieni care vin aici și rămîn cu gura căscată! Ia nu mai criticați atîta, că avem și noi ale noastre!“ Persoanele astea coboară din coconul lor de viață într-o infrastructură infectă, dar asta n-are importanță, că ne-am obișnuit. Aceleași persoane slăvesc munții și marea noastră, dar schiază în Austria, iar la mare aici n-au mai fost de cînd s-au deschis granițele în ’90.

Avem patrioți în fața cărora ar fi bine să nu deschizi gura. Sînt cei care aplaudă tare că în supermarket-uri o să fie jumătate plus unu marfă românească. Că de ce să înghițim noi toate porcăriile lor din afară cînd putem mînca gustos, sănătos de aici, de la noi? Stai numai să fie kilul de roșii neaoșe cu un leu mai scump, că patriotismul se va fîsîi instantaneu. Aceiași patrioți țin la valorile tradiționale, la istoria neamului, la figurile culturale, la Eminescu, Sadoveanu și Octavian Goga, la calul Bator, la sarmale și ciorba de potroace. Nu cunosc nici unul dintre ăștia care să fi dat un leu pentru Cumințenia Pămîntului. Cunosc mulți alții care au argumente solide și care pot explica de ce preferă să nu contribuie la cumpărarea Brâncușiului. Dar n-am găsit nici un patriot sadea, care simte zgomotos românește, care să caute prin buzunar un leu de Cumințenie. Prin urmare, cum sîntem? Enervanți, dar inofensivi, precum un burtos care plimbă un cîine și vrea să prindă o pisică – poate fi un răspuns plauzibil.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe