Ce mai fac copiii lumii
Conform unui raport UNICEF, în perioada ianuarie-decembrie 2014, în Siria s-au produs 68 de atacuri asupra şcolilor, soldate cu 168 de copii ucişi şi 343 răniţi. Peste 7,3 milioane de copii sirieni sînt afectaţi de teroarea instaurată în ţara lor, iar aproape 2 milioane sînt refugiaţi.
În vara anului trecut, aproape 600 de copii palestinieni, dintre care peste 70% sub 13 ani, unii doar de cîteva luni, au fost omorîţi, iar peste 3000 au fost răniţi în doar patru săptămîni de confruntare între Israel şi Palestina. În acelaşi conflict, 149 de şcoli au fost distruse. (E de amintit comentariul premierului israelian, Benjamin Netanyahu, despre pierderile suferite de tabăra adversă: „A fost justificat. A fost proporţional.“)
În decembrie 2014, talibanii au ucis 132 de copii într-o şcoală din Peshawar, în nord-vestul Pakistanului.
În Ucraina, peste 120.000 de copii şi-au părăsit locuinţele din cauza conflictului ruso-ucrainean, cel puţin 36 au fost ucişi, iar peste 100 răniţi, în regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk.
În Nigeria, 200 de fete dintr-un liceu au fost răpite de organizaţiile teroriste. Încă nu au fost eliberate, deşi locul unde sînt ţinute captive este cunoscut de autorităţi. Cele care au reuşit să evadeze au povestit că au fost torturate, violate, folosite drept momeală pentru a atrage bărbaţi creştini, sau obligate să se căsătorească cu torţionarii.
Pe 10 ianuarie 2015, o fetiţă de 10 ani a fost „îmbrăcată“ în bombe, care au fost detonate într-o piaţă din Maiduguri, Nigeria. (Merită menţionat titlul sub care a apărut ştirea dramatică, în media occidentală: „At least six people have been killed after two suspected children suicide bombers blew themselves up in a market in northeast Nigeria, witnesses say“.) Alte adolescente au depus mărturie în faţa autorităţilor cum că părinţii le-au livrat, în schimbul unor sume de bani, atentatorilor pentru a le transforma în bombe vii.
Tot în Nigeria, pe 3 ianuarie 2015, au fost ucise peste 2000 de persoane, majoritatea femei, copii şi bătrîni.
Pe 13 ianuarie 2015, un copil de 10 ani, preluat de o grupare teroristă, ucide 2 presupuşi spioni ruşi. Este filmat, iar înregistrarea este trimisă mass-mediei.
Războiul din Sudanul de Sud a obligat 750.000 de copii să plece din casele lor, iar 12.000 dintre ei au fost recrutaţi de părţile beligerante, desigur, pentru a fi trimişi în lupte.
Şi iată cum arată concluziile raportului UNICEF despre viaţa a milioane de copii, în 2014: „La nivel mondial, aproximativ 230 de milioane de copii trăiesc în ţări afectate de crize, iar 15 milioane sînt blocaţi în state în care au loc conflicte militare: Ucraina, Siria, teritoriile palestiniene, Irak, Republica Centrafricană şi Sudanul de Sud. (...) Anul 2014 este unul devastator pentru copii. 2014 a fost un an al groazei, al temerii şi al disperării pentru milioane de copii, în contextul în care amplificarea conflictelor din lume i-a expus la o violenţă extremă.“
Ziarele scriu că mai-marii Europei se vor întruni curînd să discute despre felul în care ar putea fi stopate atacurile teroriste. Mă gîndesc că n-ar fi rău ca, în mapele lor de lucru, pe lîngă lista cu jurnaliştii ucişi în Franţa, să se afle şi listele lungi, foarte lungi, cu milioanele de copii ucişi într-un război al cărui nume abia l-ar fi putut silabisi, necum înţelege.
Maria Iordănescu este psiholog.