Ce am avut şi ce-am pierdut

21 februarie 2013   Societate

Chei, ochelari de vedere şi ochelari de soare, telefoane mobile, portofele, buletine, legitimaţii de serviciu, inele şi cercei, ceasuri, farduri, o geantă întreagă, costume de baie şi alte haine, cărţi şi un copil mic care nu era al meu. Pe toate le-am pierdut la un moment dat. Irecuperabil – mai puţin copilul, care a fost repede găsit, să ştiţi. Am lăsat în tot oraşul ăsta o dîră de lucruri personale, pe un drum întortocheat în care nici un Hansel şi nici o Gretel nu s-ar putea descurca. Pierdute definitiv. Odată cu o oarecare maturitate, am început să pierd mai puţin şi altfel. Deunăzi, pierdusem o bufniţă mititică, pe care – nu ştiu de ce – o ţin în portofel. Într-un portofel supraîncărcat cu hîrtii şi bonuri de casă vechi, de pe vremea cînd afară era vară. Desigur, un port-bonheur pe care mi-e ruşine să-l cataloghez ca atare.

Umbrelele şi mînuşile, însă, rămîn în top. Probabil că în topul personal al fiecăruia. N-am reuşit pînă acum să pierd ceva ce în mod normal ar fi imposibil de pierdut. Nu ştiu – un fotoliu, mixerul, desktop-ul. Am însă un amic care şi-a pierdut, la propriu, cei doi dinţi din faţă. Cînd spun la propriu nu mă gîndesc la vreun accident nefericit din care omul să fi ieşit fără dinţii cu pricina. Nu. Omul avea nişte implanturi temporare, nişte dinţi de probă înfipţi în două şuruburi prinse bine în gingie. Pe ăia i-a pierdut.

Era la mare, curta o fată. Au intrat amîndoi în valuri, se vor fi hîrjonit ce se vor fi hîrjonit, iar la ieşire, amicul cu pricina i-a zîmbit larg frumoasei fete, cu o gură din care ieşeau două şuruburi. Era un soi de făcătură a lui Frankenstein, bonomă şi peste măsură de îndrăgostită. Fata a dispărut fără urmă, dinţii amicului au rămas definitiv în mare. După asemenea performanţe tînjesc. Altminteri, rămîn în plutonul mediocru al pierzătorilor de umbrele şi chei.

Citeam de curînd că unii şi-au făcut o afacere din recuperarea lucrurilor pe care le pierdem. Există o pagină de Internet, lansată undeva pe la finele anului trecut – un birou online pentru obiectele pierdute. E o treabă care funcţionează în cîteva ţări deja. Proprietarul îşi marchează obiectele pe care crede că le poate pierde, cu un cod. Codul e înregistrat într-o bază de date. Cel care găseşte obiectul poate contacta biroul respectiv şi poate primi chiar o recompensă stabilită de păgubit. Desigur, totul poate funcţiona dacă respectivul găsitor e de bună credinţă şi vrea să înapoieze obiectul cu pricina. Pe markerul lipit de obiect scrie Bring me back – Înapoiază-mă. Mă gîndeam că, în zilele bune în care pierdeam tot, probabil că aş fi umblat pe stradă plină de etichetele astea.

Un alt site e specializat exclusiv pe returnarea cheilor de la casă sau de la maşină. Evident, sînt chei de rezervă, pe care potenţialul păgubit le duce oamenilor care se ocupă cu aceste servicii. Înţeleg că se garantează siguranţă, discreţie şi nu ţi se cere vreo adresă de acasă. Am aflat de aceşti oameni de undeva de pe Facebook. Cineva din biroul respectiv se plîngea că primesc o grămadă de telefoane de la amărîţi care şi-au pierdut cheile, dar care nu au dus – în primă instanţă – nici o cheie de rezervă la biroul salvator. Cu alte cuvinte, lume care credea că în acel birou există, generic, cheile tuturor apartamentelor din Bucureşti. Da, poate fi o treabă tare bună, mai ales pentru cei care n-au chef să-şi trezească prietenii sau părinţii în crucea nopţii ca să-şi recupereze cheia de rezervă. Unde mai pui că deseori, la ora aia, cel care şi-a rătăcit cheia poate fi într-o stare destul de nedemnă, după mai multe ore în crîşmă. Iar să te vadă mama... parcă nu se face.

Oricum, e incredibil cîte chestii pot pierde (sau uita prin diverse locuri) oamenii. Un taximetrist îmi povestea că cineva şi-a uitat pe bancheta din spate – unde, de altfel, a şi stat – un ditamai calculatorul. Tot în taxiuri, agenţi super-secreţi britanici uită laptopuri cu documente clasificate, după trei sute de beri într-un bar de tapas. Şi tot aşa. Omenirea uitucă e simpatică.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Mai multe