Campionii dreptăţii

9 decembrie 2015   Societate

Îi știți p-ăia care îți bagă pumnul în gură dacă te apuci să vorbești despre copii, dar tu nu ai copii, dacă îți dai cu părerea despre bicicliști, dar nu n‑ai mers în viața ta pe bicicletă, dacă n-ai văzut girafe, dar ai o părere despre cum se hrănesc ele cu vîrfuri de copac?

Domnule, eu sînt acum în siguranță. Am fumat ca un turc o grămadă de ani, m-am lăsat de un an și ceva, am fost și aici, și dincolo, și așa, și altminteri. Pot să spun că mi se pare o prostie disputa asta crîncenă dintre fumători și nefumători.

Cînd toată lumea se aștepta să treacă lejer prin Parlament legea antifumat în spații publice, adoptarea ei a fost amî­nată din cauza unei sesizări a Consiliului Concurenței. (Scriu textul cu o săptămînă înainte de a fi publicat, dacă între timp legea se adoptă sau nu, asta e.) Subiectul a reînviat un război sîngeros între adepții fumatului și campionii sănătății. Toată lumea e isterică. Dreptul meu de a fuma, discriminare, ipocrizie maximă pentru că vă băgăm în buzunare taxe imense din comercializarea de țigări – spun fumătorii. Ne intoxicați și pe noi, și pe copiii noștri, vă put hainele, mîinile și gura, vă tratăm prin spitale pe bani publici pentru că voi v-ați înnegrit plămînii – strigă din partea ailaltă ăștia cu plămînii rozalii.

Ca cineva care a avut plămînul negru și acum îl are (sper) rozaliu, cred că oricine are un loc sub soare. Nu văd nimic rău în existența unor localuri în care să aibă acces doar fumătorii și, la fel, în existența unora unde să intre doar nefumătorii. Uite, e foarte bine să nu ne amestecăm, să ne ignorăm civilizat și fiecare să-și vadă de treaba lui în acest divorț comunitar, în acest partaj curat. Sigur, ăla cu prietenii mixte va trebui la un moment dat să aleagă, dar nu cred c-a murit nimeni dacă a stat cîteva ore fără să fumeze, nu? La fel, de cînd m-am lăsat de fumat, mi-am asumat ieșirile cu prietenii fumători și am stat ca-n vremurile bune în localuri unde tăiai fumul cu cuțitul. Dar așa am vrut eu, nu mi s-a impus nimic. Că a doua zi simțeam că-mi miroase și creierul pe dinăuntru, asta e deja altă treabă. Vine cu nefumatul, cu o dezintoxicare fizică și mentală de care te poți realmente bucura, dar pe care nu trebuie cu nici un chip să te străduiești să le-o bagi pe gît și altora. Știu, fumătoare fiind, cît mă scotea din sărite predica celor care se dădeau campionii sănătății, ai bunului-simț sau mai știu eu ce or invoca ăștia care vor să te treacă strada cu forța.

Dacă fumatul e atît de nociv, de ce nu-l declară de-a binelea ilegal, ca pe droguri? Serios, de ce jumătățile astea de măsură?

Singura chestie care nu mi-ar conveni foarte tare dacă ar exista spații dedicate exclusiv fumătorilor și nefumătorilor, ar fi că dincolo, la fumători, ar fi mai cool. Ăștia întotdeauna au parcă mai multe de povestit și, dincolo, la ei, parcă se rîde mai tare. La noi, la ne-, treaba e mai calmă și lumea are ce face cu mîinile pe masă. O să mai dureze ceva pînă atingem nivelul de coolness al fumătorilor, dar sîntem pe drumul cel bun. Nu cred că trebuie să le sucim acestor oameni mîna la spate. Încetul cu încetul, presiunea socială va fi într-atît de mare, ea, singură, că mulți vor renunța probabil la fumat. În momentul în care vei constata că la o masă întreagă de prieteni ai rămas singurul fumător, bunul tău simț te va face să ieși afară la o țigară, să nu le fumezi ălora în nas la masă. Și, în cele din urmă, probabil că te vei lăsa sau îți vei căuta alt grup de amici, nu știu. Unde mai pui că pachetul de țigări se scumpește de la an la an, iar un calcul simplu, pe lună, pentru cineva care fumează un pachet pe zi, nu arată deloc bine financiar. Fumează ăla o pereche de pantofi scumpi pe lună, fumează jumate de city break productiv la Amsterdam, fumează un palton și-o pereche de mănuși.

Așa că, frați fumători, sper să nu vă hăituiască lumea prin tot orașul și să ajungeți să organizați întîlniri clandestine pe la vreunul pe-acasă. Vreau să trăim alături, fiecare cu cîrciuma lui, atîta vreme cît nici un terț nu are de suferit de pe urma noastră. Cît de frumos ar fi?

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe