Călăul şi victima

În murmurul potolit al celor care erau în autobuz, așteptîndu-l să închidă ușile și să o ia din loc, vocea ei a izbucnit ca o rană deschisă: „Du-te, du-te, hai, ridică-te și bagă biletul acolo. Da, hai, dă-mi odată plasa asta, dragă, că te moșmondești ca mama mare, zău așa? Hai, uite acolo aparatul…“ Și tot așa, cu o voce grozav de supărătoare, un ton sumețit, de directoare de școală de corecție, vorbește tare-tare ca să-și facă public, reușește. Aproape toată lumea se întoarce să vadă cine e femeia asta îngrozitoare.

Stă, umflată de importanță, pe unul dintre locurile mai înalte, la geam. Are părul vopsit blond, scurt și o față aprigă. Sprîncene pensate într-o continuă mirare, încondeiate nefericit cu mult creion negru, care sînt într-un contrast bulversant cu o gură bosumflată și dominatoare, fălcile încleștate îngropate în două rînduri de guși. Femeia se foiește necontenit în locul ocupat, foșnește și se culcușește ca o cloșcă cu penele înfoiate. Vorbește așijderea, cloncănit. Cel urnit din loc și ghidat centimetru cu centimetru în văzul și auzul tuturor e bărbatu su. Fes, geacă, pantofi oarecare, pantaloni de trening. O pungă în mînă cu care, evident, nu știe ce să facă pînă cînd, exasperată, i-o smulge cloșca din mînă. „Dar haide, dragă, taxează biletul!“

Sîntem cu toții, turiști oarecare, străini, localnici, într-un autobuz în gara din Brașov. Capăt de linie, șoferul mai adastă pînă să plecăm. Femeia neplăcută are toată scena pentru ea. N-avem nimic de văzut deocamdată pe fereastră, învîrtim telefoanele, ne foim pe scaune, ne-am fi plictisit fără ea.

Iar ea e fix genul de persoană care se produce prin vagoane de tren, în călătorii lungi și plicticoase în care se leagă conversații oarecare, e cea care face de regulă ordine la o coadă, e prima care comentează un incident în public, prima care-și spune părerea și ohooo, are păreri turnate în beton. Trăiește parcă doar ca să-l ghideze pe nefericitul ăsta care îi e soț și să-l facă de rîs în fața tuturor. Nu și-a propus conștient să facă treaba asta, pur și simplu aici au ajuns amîndoi după – probabil – zeci de ani petrecuți împreună. Ea – voluntară, băgăreață, dominatoare, el – resemnat, moale, indiferent, cu gîndurile în altă parte, absent, golit de viață și voință.

Nefericitul taxează biletele, se întoarce la locul lui și se așază lîngă granitul de încredere în sine din care e clădită nevastă sa. I se pune iar în brațe punga cu care nu știa ce să facă și i se poruncește „să scoată senvișurile alea odată!“. Bestia înfoiată îl ghidează pe amărît gest cu gest – m-am întors chiar să văd dacă omul nu era cumva slab de minte de avea nevoie de atîtea indicații. Nu era. Era doar secătuit de orice substanță vitală. Ochii lui erau goi ca pustiul și reacționa moale la tot ce-i spunea gardianul ăla de alături. Mi-am zis ca asist la întruchiparea unui clișeu obosit, îndeplinit cu acuratețe pînă la ultima și cea mai fină nuanță. Nu aș fi crezut altminteri că așa ceva chiar există în realitate și nu mi-aș fi imaginat cît mă putea scoate din sărite combinația asta de personaje. Totul era de prost-gust, ca o ficțiune penibilă, o scenetă de doi lei.

O vreme, preț de vreo două îmbucături, femeia a tăcut. Și lumea din autobuz pare că a oftat un pic ușurată – bine că l-a mai slăbit pe molîul ăla și bine că a tăcut puțin! Pauza n-a durat mult, vocea cloncănitoare a început să-i ordone omului să scoată merele din sacoșa aia nenorocită, omul pare că nu le găsea sau nu se mișca destul de repede, nu știu. Între timp, dominatrix a povestit – pentru noi toți și pentru nimeni – cum i s-a furat poșeta din parc în timp ce aștepta o amică – „a dracului de ștoarfă! Că întîrzie tot timpul, dar de acu’ s-a terminat, să n-o mai vadă!“

Omul reușește să găsească merele. Scoate unul imens, roșu și lucios pentru ea, și unul micuț și firav pentru el. Clișeul era grafic complet. Eu așteptam încă o revoltă superbă în autobuzul numărul 4 din Brașov. N-a fost. Am dat în schimb de o variantă obosită a sindromului Stockholm. Ei bine, omule, o meriți! 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.