Călători deştepţi

„S-a umplut ţara asta de «auslenderi»“, se plîngea acum cîtva timp o oarecare cunoştinţă care povestea că nu mai avea loc într-un tren din Germania de atîţia africani, turci şi pakistanezi. Afirmaţia ar fi rămas aşa cum a picat dacă persoana respectivă n-ar fi fost ea însăşi o auslenderiţă naturalizată de vreo cîţiva ani acolo. Am căscat ochii mari şi am rîs mînzeşte. Caraghioslîcul era absolut. Nicăieri nimic nu mai era la locul lui. În Germania adoptivă femeia se împiedica la tot pasul de diverse rase întunecate la piele (nici ea nu era tocmai o Loreleie bălană), în România nu găsea un loc unde să mănînce nişte mîncare thai ca la carte, şi nici sparanghel proaspăt făcut la aburi, şi nici în taxi nu se putea sui, pentru că şoferii ori erau ţepari, ori maşina puţea pur şi simplu. Poate că aşa era în multe cazuri, însă fumurile de prinţesă aşezată pe bobul de mazăre m-au înfuriat în aşa hal că am fost gata să apăr pînă în pînzele albe şi împuţenia taxiurilor şi lipsa sparanghelului aburit. Eram în stare să-mi apăr curat patriotic şi rîul, şi ramul, într-atît de tare mă enervase.

M-am calmat la fel de repede, dar mi-a rămas înşurubată în cap o întrebare: De unde atîta uitare de sine? Căci şi cazurile inverse, de turişti inadecvaţi călători prin ţări mai mult sau mai puţin exotice, sînt la fel de caraghioase. Lume care pleacă îmbrobodită în tot felul de aşteptări prin extremul Orient şi susţine că a făcut foamea pe acolo pentru că ăia pun prea mult ghimbir în mîncare. Lume înghiocată în complexe turistice închise prin ţări nord-africane care pufăie şi îşi dă ochii peste cap pentru că e trasă de mînecă şi hărţuită cînd iese în suk. Că miroase a transpiraţie. Că unii au unghiile negre. Că au văzut chiar şobolani, Doamne fereşte!

Asta e o categorie. Mai sînt apoi cei peste măsură de sensibili. Ăştialalţi sînt muult mai simpatici. Zic că sînt mult mai simpatici cu un interes, pentru că bănuiesc că mă găsesc şi eu cu un picior în categoria asta. Am o bună amică, gingaşă ca o floare, pe care a buşit-o instantaneu plînsul cînd a pus piciorul în India. Că erau copii ghemuiţi în somn direct pe asfaltul murdar, că ochii catifelaţi ai nuştiucui, sărac lipit pămîntului, ca alte cîteva milioane, că bieţii pui de elefant cu perişor lunguieţ şi caraghios în vîrful capului, împiedicaţi cu lanţuri la picioare, lăsaţi toată ziua la îndemîna şi mîngîierea turistului, ştiţi, treburi din astea. Dumirită, un pic mai tîrziu, tot ea îmi povestea că majoritatea celor cu care a vorbit erau nişte oameni teribili de senini. Unii chiar fericiţi. Am închis un ochi a neîncredere şi am întrebat-o dacă n-a vorbit cu vreun guru din cei luminaţi, de care colcăie ţara. Ştiţi, un fel de experienţă a la Elizabeth Gilbert, una tip Julia Roberts care se îndoapă pantagruelic şi tot o aşchie rămîne, fir-ar să fie, un soi de „Eat, pray, love“ à la Roumaine. Nu, nu vorbise cu nici un guru, să fim serioşi şi să nu mai facem miştouri, dar oamenii ăia erau OK aşa cum erau şi nici de compasiuni europeneşti nu prea le ardea.

Din sensibilii ăştia din a doua categorie se trag însă şi călătorii curajoşi-înţelegători. Ăia care devin la fel de penibili încercînd să se bage cu forţa în sufletul localnicului. Să-i înţeleagă. Să se integreze local cu un soi de dăruire care poate părea la fel de jignitoare sau cel puţin caraghioasă pentru nativ. Soiul care ţine neapărat să mănînce gîndaci cumpăraţi de la o femeie care nu se atinge defel de ei. Care e expert în felul în care se găteşte, habar n-am, friptura de tapir, de pildă. Ăştia care vin cu şnuruleţe nepaleze prinse la încheietură şi fură inimile fetelor visătoare cu tot felul de poveşti istorisite la o bere.

Greu de găsit un echilibru în lumea asta mare. Greu de măsurat linia fină care îţi spune cînd să rămîi încălţat într-o ţară despre care toate ghidurile spun că e descălţată. Rar de găsit firescul unor oameni care ştiu să respire şi să se mişte cu bun-simţ atunci cînd sînt scoşi din mediul pe care îl cunosc. Lumea e mare şi sîntem atît de diferiţi. Fericit eternul călător, mereu îndoit de sine, mereu potrivit oriunde ar fi.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.