Bowie

20 ianuarie 2016   Societate

Dispariția dintre noi a lui David Bowie a adus pe rețelele de socializare înfățișările, și mai puțin muzica. Dau cîteva exemple: Ziggy Stardust, Thin White Duke, Rebel-Rebel, înfățișarea din Serious Moonlight Tour și multe altele au invadat locul social. Diferit-diferit, altfel, dar oare mereu într-o căutare de sine? Bowie a transformat nu doar muzica, ci raportarea noastră la identitate, asta este sigur. Pielea, părul, fața devin infinit mobile, infinit detașabile, construiesc și reconstruiesc un puzzle fără sfîrșit. Să vedem ce-l recompune fără sfîrșit pe Bowie. În primul rînd, codul superstar. O cheie a înțelegii este:

„It’s really Me
Really You
And really Me
It's so hard for us to really be
Really You
And really Me
You’ll lose me though I'm always
really free“ („Wild Eyed Boy From Freecloud“)

Apoi, numeroasele mode muzicale, pe care Bowie le-a integrat. Punk, Iggy Pop, Queen sînt doar cîteva colaborări. Reformulez întrebarea: unde este Bowie? Și, dacă stau să mă gîndesc, chiar și întrebarea aceasta nu-și are sensul în 2016. Omul însuși este într-o continuă schimbare a identității, omul-fluid, fără asumare continuă. Social, în postmodernism și consumerism, Rebel-Rebel cîndva, omul-fluid de astăzi devine un dat. Rebeliunea a apus. Bowie și-o permitea. Noi, ceilalți, putem cînta doar: „Far out in the red-sky / Far out from the sad eyes / Strange, mad celebration / So softly a supergod dies“ („The Supermen“).

Mai multe