Black Friday, dar mulţi

Nu mi-am cumpărat nimic. Nici nu mi-a trecut prin cap că-mi trebuie ceva. Deşi mi-a murit maşina de vreo lună. Am o prăpădenie de telefon. Computerul meu este ca Arhiva de Filme de la Jilava – nu ştiţi cum e arhiva? O plimbare nu strică nimănui! Firul de la laptop este tăiat, călcat, belit, muls şi, cu toate astea, nu-l las. Maşina de spălat ţopăie, dar funcţionăreşte. Îmi fac treaba. Frigiderul cîrîie, dar cine stă toată ziua să-l audă?! Aspiratorul dovedeşte că bună este mătura. Televizorul – mic, dar harnic. Mai schimbă feţe-feţe, dar n-are nărav grav. DVD – nu se mai folosesc. Fotograful din mine funcţionează pe un aparat-brichetă. N-oi face artă, nu-s japonez. Chiar îmi place ce-mi rămîne în cap, nu mai vreau amintiri la minut. Scaune prea multe. Paturi destule. Uşi inutile. Aer condiţionat este vara. Lămpi, aragaz, ceasornice, rame electronice. Maşină de tuns iarba – nu am iarbă. Maşină de tuns părul mi-ar trebui, dar îmi place la frizeria de mahala. Aş căuta un aparat contra depresiei dintre 3 şi 8 după-amiaza de duminică. Or, aşa ceva nu se vinde de Black. Şi doar dacă m-aş duce s-o privesc pe cea mai frumoasă nebună din Bucureşti cred că mi-ar trece prosteala mea. Anul viitor voi vinde astfel de iluzii de Black Friday. Chestii care te mint frumos, pe faţă. Fiindcă anul acesta, cu neruşinarea comersantului, nu prea au fost mari reduceri. Iar lumea a furat-o, s-a furat singură. Aşa, măcar jocul meu – de-a Black Friday de redus depresiile, alungat monştrii – este pe faţă mincinos, dar face parte din cheful meu nestăvilit de a-i asculta pe ceilalţi, de a le cumpăra poveştile.