Bătrînii noştri
Am tras iar lozul necîștigător la coada de la Mega. După ce am stat și am cumpănit bine între cele patru-cinci case, m-am decis pentru a treia. Evident, s-a dovedit a fi cea care mergea cel mai lent. Cineva s-a moșcăit cu rearanjarea cumpărăturilor în pungi pe categorii și niveluri de greutate, altcineva a plătit combinat în bonuri de masă și cash, casieriței i s-a terminat rola de bonuri și, în fine, o doamnă a ținut strîns de dreptul ei de a primi 40 de bani rest. S-a făcut și că femeia de la casă nu avea neam 40 de bani. Nici colegele ei.
A început un schimb de replici din care nu se auzea tare decît doamna cu restul – agasată și destul de agresivă – pe fundalul unui murmur al casieriței care încerca să se scuze. În fața mea la coadă, imediat după doamna care-și dorea restul era o altă doamnă în vîrstă bine-bine. „Drăguțo, o aud că-i zice casierei, cît îi trebuie doamnei rest?“ „40 de bani“, răspunde femeia în timp ce doamna cu restul stătea îmbufnată cu mîinile încrucișate la piept. „Stai să vezi, mi-am zis, stai să vezi ce nebunie iese acum cînd o să se bage și bătrîna, nu mai plec de aici pînă mîine dimineață.“ Mă uitam deja după altă casă, mai neghinionistă. Doamna în vîrstă se pufăie, își lărgește fularul și numai ce-o văd că-și răstoarnă portofelul pe ghișeu. O droaie de monede mici se rostogolesc care încotro. „Hai, drăguță, alege tu de aici, să nu-mi mai pun eu ochelarii, și dă-i doamnei“, zice. Casierița culege tremurînd restul și i-l înmînează îmbufnatei, care ia banii și pleacă fără un cuvînt.
După aia m-am învinuit de una singură. Am reacționat lent, puteam eu să dau ăia 40 de bani amărîți. Și, mai ales, de ce oi fi presupus din prima că doamna în vîrstă nu va face decît să amplifice scandalul? Pentru că om fi văzut prea mulți bătrîni acriți și violenți în toate felurile în ultima vreme? Pentru că, într-adevăr, unii ne par într-atît de înveninați că par gata să-ți ia gîtul dacă ar putea? Pentru că ni se pare că toate autobuzele sînt pline de ei la orice oră? Pentru că toți au pechinezi antipatici? Că sînt depășiți, învechiți, răi, că votează același lucru din ’90 încoace și pentru că se uită la Antena 3 și cred tot ce li se spune acolo? Nu știu.
Știm însă că acest clivaj de generație se găsește peste tot. După votul pro-Brexit, de pildă, tinerii care au votat pentru Europa au început să întrebe, din ce în ce mai serios, că de ce unul cu viața ajunsă la final decide, pînă la urmă, viitorul lor, dar și al celor nenăscuți încă.
Și mai știm însă că, spre deosebire de restul bătrînilor acri ai Europei civilizate, ai noștri sînt chiar prin părțile cele mai de jos ale societății. Dincolo de unii cu pensii considerabile, dincolo de tot soiul de foști securiși și turnători de eșalon doi și trei, marea majoritate e aia săracă și uitată. Sigur că nimic și nimeni nu ar trebui să te facă să te porți ca un animal, dar trăsăturile astea hulite de toți nu-mi par a fi rezervate exclusiv bătrînilor. Jegoși și lepre om avea peste tot. Cît despre bătrînii noștri românești, știm sigur că în ei nu mai investește nimeni nimic. Programe publice de integrare a lor? Azile decente la prețuri suportabile? Programe comunitare gîndite în termeni de adevărat management social care să i reintegreze în viața societății? Să-i facă să se simtă utili și încă importanți? Știu că e ca și cum aș fluiera în biserică cu întrebările astea. Nu avem cele necesare pentru copii, pentru tinerii care ar trebui să se bucure de tot sprijinul nostru, nu avem așa ceva pentru noi înșine, cetățeni în putere încă.
Ce să faci cu o generație a cărei singură distracție e să caște gura pe la diverse evenimente cu dizeuze, organizate în piațetă, de ziua orașului lor? Să atîrne la o sarma și la fasole fiartă? Să se plimbe prin mall, unde e mai cald? Să stea prostiți în fața televizoarelor? Bătrînii ăștia n-au ieșit însă dintr-un nimic nerevendicat de nimeni. Sînt ai noștri, formați și neformați de tot ce s-a întîmplat aici de alte generații încoace. Or fi ales conștient să fie indecenți, răi, veninoși? Habar n-am. Lasă, îi mai suportăm puțin, că oricum scăpăm de ei, cum ar veni.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.