Bagaje de vacanţă

Jumătate dintre lucrurile pe care le împachetaţi acolo sînt inutile, aşa-i? Vorbesc mai mult de partea feminină pentru că, în cazul bagajelor de vacanţă, pare că toate stereotipurile legate de obiceiurile fetelor sînt întocmai aşa în realitate. Cîte dintre dumneavoastră nu v-aţi pus în plus vreo două-trei bluze, trei-patru rochii, încă două perechi de încălţări, că „cine ştie“? Cine ştie ce? Se iveşte brusc vreo petrecere simandicoasă pe acolo pe unde mergeţi şi ar trebui să fiţi pregătite, nu? Vă gîndiţi că s-ar putea să fiţi nevoite să vă schimbaţi cam de trei ori pe zi, şi atunci mai bine să fie, decît să n-avem de unde, nu? Placa de păr – indispensabilă, chit că o să umblaţi în vacanţa aia doar cu părul strîns moţ în vîrful capului într-un elastic. Pantofii frumoşi cu toc pe care nu-i purtaţi neam prin oraş, acasă, s-ar putea să fie de folos pe acolo într-o seară la cine ştie ce restaurant. N-are a face că rod şi bat îngrozitor şi că o să rămînă nedespachetaţi în bagaj, trebuie musai luaţi.

Drept e că lumea devine mai curajoasă vestimentar în vacanţă. Chestii pe care nu le-ai purta nici mort prin oraş devin interesante departe de casă. O rochie mai decoltată sau extraordinar de lălîie, care zace cu anii prin dulap, e perfectă undeva la mare, unde te poţi fîţîi jumate gol, protejat de statutul de turist fără de griji.

Dacă bagajul unui domn poate fi redus la un rucsac mediu, care poate fi cărat drept bagaj de mînă, cel al doamnelor e mult-mult mai complicat. Doar trusa de cosmetice poate cîntări undeva pînă la două-trei kilograme. Acolo există parfumuri, poţiuni, loţiuni, soluţii, creme, demachiante, pentru absolut orice parte a corpului. Şi sînt indispensabile, credeţi-mă. Pe lîngă  ustensilele şi arsenalul necesar machiajului. Pe lîngă două perechi de ochelari de soare, mai multe costume de baie, forfecuţe, pile, lac de unghii, ac şi aţă. Ac şi aţă. Ca nu cumva să ne descoasem prin străinătăţuri şi să umblăm, Doamne fereşte, aşa.

O femeie îşi va face bagajul de parcă ar trebui să-şi petreacă sfîrşitul lumii cu stil, pe o insulă pustie. Bagajul ei va fi, în mic, imaginea perfectă a dulapului de acasă. Cu nişte chestii purtate foarte des şi cu multe altele rămase neatinse.

Acum, să ştiţi că există şi extrema cealaltă, a călătorilor care pleacă într-o vacanţă de trei săptămîni doar cu un rucsăcel în spate. Aranjatul unui asemenea bagaj minimal e ştiinţă pură şi rezultatul multor ani de peregrinări şi experienţă. Cosmetice – la minima rezistenţă, în recipiente de pînă la 100 de mililitri. Sau deloc. Şampoane, pastă de dinţi şi deodorante se găsesc oriunde pe pămîntul ăsta. Trei-patru tricouri uşoare, care se rulează unul în altul. Cît timp stai pe unde stai, le poţi spăla şi reîmbrăca. Ceva lenjerie, jeanşii de schimb, tenişii. Hai şi o cremă şi-un rimel, căci cu astea sîntem toate datoare, şi gata. Am întîlnit călătoare – e drept, nu românce – care au pus la punct o strategie teribilă în a călători pe lung doar cu un bagaj de mînă. Toate hainele groase pe ele, chit că se sufocă un pic pînă trec de check-in – hainele se dau apoi jos după control. Prin buzunarele mari – ciorapi rulaţi, aparatul foto şi toate nimicurile care-şi au locul de obicei într-o geantă măricică. Femeile astea au adus la perfecţiune arta editării unui bagaj.  

Poţi ghici cu destulă acurateţe locul de unde provine un călător uitîndu-te la bagajele lui. O turmă de genţi, o duzină de trolley-uri roz şi multe plase şi plăsuţe indică, de regulă, un est-european, poate cineva din Orientul Apropiat, un rus sau o familie de englezi dintr-un orăşel industrial. Un rucsac prăfuit e semnul călătorului cu vocaţie, jumate acasă, jumate pe drum, întotdeauna ca peştele în apă, oriunde s-ar afla.

Eu una, am ajuns să fiu jumate-jumate. Trolley roz nu am, dar am un rucsac mult mai mare decît al călătorilor lumii. Căci oameni sîntem şi femei sîntem, o rochie-două în plus n-are ce să strice.  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.